Balada cârcotaşului spăşit

(după George Topârceanu)

Trec anii, trec lunile-n goană,
Se duc săptămânile-n zbor
Şi zilnic aud de-o cucoană
Luată de presă-n vizor.
Eu nu ştiu fotoliul spre care
Tânjeşte această duduie,
Ce demon o pune-n mişcare,
Când suie, şi suie, şi suie...

Degeaba-mi dau roată nămeţii
Prin părul rămas pe la tâmplă
Iar timpul îmi ară pomeţii,
Căci tot nu pricep ce se-ntâmplă.
Teleportat de-aş fi de pe Marte
Sau, poate, căzut de pe Lună,
Aş vrea adevărul, în parte
Măcar, să îl ştiu despre jună.
Las noaptea veioza să ardă
Şi-n albul tavan privesc fix:
"Duduia e, deci, cumulardă,
Când altele-n viaţă dau chix!
De Mama Natură, în plus,
O fi, la masardă, dotată
Această fătucă? Exclus!
Sau, poate, o fi, dar n-arată.
Cu-aşa un parcurs eclatant,
Mai rar se-ntâlneşte-o blondină,
De n-are un şef şi galant,
Şi gata, oricând, s-o susţină.
Când Şefu-a primit Cotrocenii
Plocon, plecând de pe Splai,
Avea în cohorta de... genii
Şi-o divă cu părul bălai.
Era în pericol turismul,
Adus de neghiobi pe chituci?
Pornit-a atunci altruismul
Să fiarbă în şef, cu bulbuci,
Şi-un gând i-a venit, ca o briză
(Doar are din astea o droaie),
Că bună-i să scoată din criză
Turismul doar juna bălaie."
Străpuns de privire-i tavanul,
Deasupra-mi, în micul iatac,
Dar gânduri îmi vin, cu toptanul,
Şi când mă retrag în cerdac:
"Urmare-a iubirii eterne
Ce-o poartă culorii oranj,
A fost în vreo şase guverne,
Dar ăsta nu-i mare deranj,
Pe mine mă arde la rânză
Şi dă peste buză paharul
Că, pentru o veştedă frunză,
A dat euroii cu carul.
Probabil că frunza-şi ia seva
Din mărul sub care Adam
Sedus se lăsase de Eva,
Strămoaşa acestei madam.
Aruncă duduia bănetul,
Precum, din nacelă, nisip,
Aşa-i când, la bază, bugetul
Nu are, monşer, un prinţip."

Mânat de această năloagă
De gânduri parşive, zic: "Hai!",
Aveam într-o carte, zăloagă,
Un ultim bilet de tramvai
Şi-am mers la un văr, la Romană,
Să scap de idei, orice-ar fi,
Dar totul a fost de pomană,
C-a fost, cu Săndel, şi mai şi.
Cu nervii era-n piuneze,
De-o vreme destulă, băiatul,
De când l-a împins să voteze
Cu ăştia de-acum necuratul,
Căci capu-mi făcu călindar
Cu tot ce-a făcut ministresa,
Ce post mai primi-va în dar
Şi cât de-nrăită e presa...
Probabil că sunt vreun efeb
Gândea, negreşit, atunci, vărul,
Dar nu m-am sfiit să-l întreb
Şi-n faţă să-i spun adevărul:
"În şcoală, a dat ea cu mopul,
Cu cratiţa, ochi, de sarmale,
Prin parcuri a mers, doar cu scopul
Să cumpere votul matale?
În dânsa avu aia mică
A şefului ei un model
Şi-n Ritzi, o altă amică,
Atunci când plecă la Bruxelles?
Maestră s-a dat în andrele,
Pe sticlă, la nu ştiu ce post?
Te rog doar atât, nea Săndele,
Să nu mă mai iei chiar de prost!
Mă ştii că-s cătană bătrână,
Dar sunt sictirit, că-n Ghenar,
Primi-voi, la Poştă, în mână,
Din pensie doar un pătrar,
Degeaba-i înalţi osanale,
Iar asta, bre vere, nu-i zvoană,
Căci banii, ai mei şi-ai matale,
Îi toacă această cucoană".

E, totuşi, băiat de ispravă
Acest verişor gradul doi,
C-a pus, lângă bere, pe-o tavă,
Vreo şase cârnaţi de Pleşcoi.
Mirosul dând iama-n papile
Şi-n tavă privind eu cu jind,
Uitai că, acum două zile,
Din ţară voiam s-o întind.
Bag seama c-a fost doar o toană
În capul meu sur de zevzec.
Să las cârnăciorii, cucoană,
Şi-aiurea, din ţară, să plec?

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

P.S.
Aş fi vrut să semnez această parodie cu "Văru lu Săndel", semnalând modesta mea contribuţie, ca şi până acum, prin sintagma "Pentru conformitate, colonel (r.) Ilie Bâtcă", dar m-am răzgândit. Sunt destui Săndei în ţara asta, iar veri de-ai lor şi mai mulţi care, la un moment dat, îşi pot aroga paternitatea asupra acestor versuri. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu parodia "Scrisoarea III" după Mihai Eminescu, pe care am întâlnit-o pe tot felul de bloguri, purtând tot felul de semnături, în special ale unor dudui care, conştiente fiind că nu le poate făta mintea nici măcar două versuri, şi-au arogat, totuşi, "maternitatea" asupra parodiei. Dacă le iei la bani mărunţi pe aceste fătuci (vorba lui Cristoiu), ai să constaţi că, în afară de "Căţeluş cu părul creţ", nu pot duce până la capăt o poezie. Şi asta, doar cu sprijinul mămicuţelor lor care nu le-au învăţat, încă de mici, că nu e bine să furi...
AUTORUL