joi, 23 iunie 2011

Pistolul de jucarie si munitia reala

Ca sa uitam frauda din Parlament pe votarea OUG 1/2011, s-a mai spart un balon de sapun -asa zisul pistol introdus de Constantin Dutu in Parlament. Este vorba despre un pistol de jucarie pentru copii, un pistol cu capse, asa cum multi am avut in copilarie.
Niste cretini le-au confundat la vama in urma cu 30 de ani, niste ticalosi au redescoperit incidentul si o mare de destepti s-au aruncat in balta sa pescuiasca piatra.
In realitate dl. Dutu a vrut sa le arate parlamentarilor un pistol de jucarie, pentru a potoli scandalul generat de dorinta PDL-ului de a-si baga doi oameni in CNA pentru a cenzura si mai tare televiziunile (ca baza de pornire a atacului impotriva Antenelor si a Realitatii).
In schimb, nimeni, nici presa, nici politicienii, nici DIICOT nu s-au sesizat de prinderea pe aeroportul din Targu Mures a deputatului Kelemen Attila care introducea in tara munitie pentru vanat mare. A fost prins de comandantul aeroportului, Sandru Stefan, pe care acum il paste destituirea, la insistentele UDMR, desi prin contractele aduse din strainatate a salvat aeroportul de la faliment.
Intrebarea care se pune este: o fi vorba despre lovitura pregatita pentru lichidarea aviatiei romane si a TAROM-ului in special, sau despre mana libera data UDMR sa-si faca armata (militii) locale in viitoarele ""judete"" Harcov si Partium?

Honor et Patria! Vae victis!


PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Manipulare la Sfantu Gheorghe

La Sfantu Gheorghe este liniste si pace. Pe romani, unguri si alte nationalitati conlocuitoare ii doare drept in cot de aiurelile basesciene privind reorganizarea administrativa, drept pentru care cineva a incercat sa tulbure apele, lansand o chemare a romanilor in Piata Mihai Viteazul, in acest weekend.
Manifestul a fost lansat ca din partea Forumului Civic. Conducerea acestuia a dezmintit insa hotarat organizarea unor astfel de manifestari.
Rugam filialele SCMD din Harghita, Covasna si Mures, ca si pe simpatizantii SCMD din aceste judete, sa nu dea curs nici unei invitatii la vreo manifestare stiintifica sau nestiintifica, daca nu vine direct de la IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Harghitei si Covasnei sau de la domnul profesor dr. Ioan Lacatusu.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Scrisoare deschisa neobolsevicilor de la Evenimentul Zilei

Raspuns oficial la mizeria publicata in nr. 6214/21 iunie a.c.

""Dragi tovarasi si pretini"", specializati in nasteri de pui vii,

Voua chiar nu va crapa obrazul de rusine? Daca va considerati jurnalisti si, totusi, va place ceea ce faceti, pentru ca va plac petro-rublele, nu pot sa va urez decat ""Pofta buna"", in continuare!

Col. (r) Mircea DOGARU
PRESEDINTELE SCMD
""Tradator al istoriografiei nationale"" in viziunea lui Ilie Ceausescu - 21.11.1989

Plangeri penale

Maine, 24.06.2011, la orele 10.00, o delegatie a SCMD, formata din membri ai Departamentului juridic si condusa de subsemnatul, va depune doua plangeri penale impotriva slugilor tovarasei de neam foarte bun, cominternist, Roberta Anastase, in cazul votarii la 2 maini pe legea de adoptare a OUG 1/2011. Urmeaza, in perspectiva, alte patru plangeri penale.

Honor et Patria! Vae victis!


PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU




luni, 20 iunie 2011

Scrisoare deschisa kominternistilor de la ""Evenimentul Zilei""


         Doamnelor si domnilor agenti ai eternului nostru ocupant,

         Am fost informati de domnul lt.col. (r) Marin NEACSU de la Filiala 1 Craiova a SCMD si de catre alti membri de sindicat considerati de dvs. adversari ai conducerii sindicatului, ca le-ati solicitat sa-si puna numele pe un material infamant, pregatit de dvs. dupa tipicul laboratoarelor rosii de pe ruta Moscova - Kiev-Tiraspol - Chisinau - Cotroceni, material “incriminatoriu” la adresa subsemnatului si a col. (r) Valeriu Pricina. Acesta ar urma sa apara maine, 21.06.2011 in fituica dvs.
Daca nu este adevarat, ne cerem scuze pentru dezinformare, daca este adevarat…
         Desi ne-am putea justifica aratand ca nici eu nici alti lideri ai SCMD nu am utilizat in interes personal un leu din banii sindicatului, ca nu avem veleitati politice, ca nu ne-a cumparat nimeni si ca aversitatea noastra fata de puterea  portocalie se datoreaza exclusiv tiraniei si actelor de tradare ale acesteia, prefer sa va transmit, in nume personal, ca ma lasa rece toate abjectiile dvs. ca la o adica m-as putea declara vinovat de tot ceea ce imi puneti in carca, plus de asasinarea fratilor Kennedy, fara ca aceasta sa schimbe cu ceva fondul problemei: stapanii dvs., cu complicitatea unor jeguri media, distrug sistematic Romania !
         Considerand ca oricum nu va mai citeste nimeni, imi iau permisiunea sa nu va salut,

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

joi, 16 iunie 2011

Va informam:


Pe data de 15.06.2011, in prezenta notabilitatilor orasului si a unui numeros public, Filiala Fetesti a organizat lansarea cartii “”Cum ingerii devin pesti”” , autor dl Mr. (r)  Mircea Dumitrescu, roman publicat prin grija exclusiva a Comitetului Director al SCMD si a Birourilor Operative ale Filialelor Fetesti si Calarasi. Au participat Presedintele SCMD, Vicepresedintele Valeriu Pricina, Lt. Col. (r) Ene Arsinel, seful Departamentului Media si Col. (r) Stefan Adrian din partea Secretariatului SCMD. A fost o reusita manifestare a societatii civile ialomitene.

In vederea organizarii activitatii Departamentului Media, dl lt Col  Ene Arsinel se va deplasa in zilele de 17-22.06.2011 la filialele Bistrita, Cluj Napoca si Sibiu.

Un comitet de initiativa condus de Vicepresedintele SCMD Gl. Mr. (r) Constantin Nastase a elaborat statutul CAR al SCMD. Acesta prevede infiintarea la nivel national a CAR SCMD ca personalitate juridica, avand filiale in toate localitatile in care exista filiale ale SCMD. Dupa discutarea formei finale saptamana viitoare si aprobarea de catre Comitetul Director, statutul va fi trimis catre presedintii de filiale in vederea organizarii filialelor locale. Statutul a fost elaborat in baza legislatiei in vigoare, cu participarea directa si in cel mai inalt grad profesionista a dl. Aurel Gangu- Presedintele Federatiei Nationale OMENIA a CAR-urilor pensionarilor din Romania si a dl. Vicepresedinte Col. (r) Ion Aciubotaritei, presedintele Filialei Falticeni a SCMD, carora le aducem multumirile noastre pe aceasta cale. Dupa consultarea Statutului de catre BO ale Filialelor si includerea opiniilor ce tin de specificul situatiei socio-economice si posibilitatile membrilor SCMD din fiecare zona a tarii, vom demara demersurile de inregistrare oficiala.

marți, 14 iunie 2011

Oare de ce nu o vrea dl Oprea sa-l aplaudam si noi?

 
Pe agenda de lucru a Camerei Deputatilor, dezbaterea OUG 1/2010 si votul pentru transformarea sa in lege au fost prevazute pentru ziua de 15.06 a.c. la orele 09.00. De frica noastra, portocaliii vor sa mute dezbaterea astazi, 14.06 la orele 15.00. In mod normal, nu au timp suficient pentru dezbateri si vot. Dar orice este posibil. Cererea noastra de participare va primi probabil raspunsul ca nu se poate, intrucat balcoanele au fost ocupate. Din datele noastre, de circa 3 ore, telefoanele suna continuu la veterani si la ciracii domnului Mihai Iliescu, pentru ca balcoanele sa fie umplute de aplaudacii de serviciu.

Ramanem pe receptie.

luni, 13 iunie 2011

APELUL ROMANILOR DIN COVASNA, HARGHITA SI MURES CATRE S.R.I.,CSAT SI PRESEDINTELE ROMANIEI


APELUL ROMANILOR DIN COVASNA, HARGHITA SI MURES CATRE S.R.I.,CSAT SI PRESEDINTELE ROMANIEI

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român

Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita

APEL

pentru solidaritatea întregii societăţi româneşti cu românii din judeţele Covasna şi Harghita

Vineri, 3 iunie 2011, în sala mare a Casei
de Cultură din municipiul Topliţa, jud. Harghita a avut loc adunarea generală a Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita. La adunare au participat astrişti din cele două judeţe, conf. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele Comitetului Central al Asociaţiunii ASTRA, precum şi numeroşi invitaţi, în rândul cărora s-au aflat: deputaţii Mircea
Duşa şi Vasile Gliga, ing. Stelu Platon, primarul municipiului Topliţa şi majoritatea primarilor comunelor din bazinul Topliţei, conducerea despărţămintelor Tg. Mureş şi Reghin ale ASTREI, preoţi, profesori, membrii ai altor asociaţii culturale româneşti din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

Adunarea s-a desfăşurat sub semnul aniversării a 150 de ani
de la înfiinţarea ASTREI şi marcării a 100
de ani de la adunarea generală a Despărţământului Reghin al ASTREI, eveniment
care a avut loc la Topliţa, la data de 3 iunie 1911. Conform prevederilor statutare, adunarea a aprobat raportul de activitate pe anul 2010, prezentat de preşedintele despărţământului prof. Constantin Costea, raportul Comisiei de cenzori prezentat de prof. Doru Dobreanu, programul de activitate şi planul de venituri şi cheltuieli pe anul 2011. A fost ales un nou comitet de conducere al despărţămânului format din: prof. dr. Luminiţa Cornea – preşedinte, prof. drd. Costel Cristian Lazăr – primvicepreşedinte, prof. Dorina Drăghici Moraru şi Constantin Costea – vicepreşedinţi, învăţătorea Olga Gheorghincă – secretar şi alţi şase membrii. La finalul adunării, ansamblul folcloric Izvoraşul din Gălăuţaş a prezentat un frumos program de cântece şi dansuri
româneşti specifice zonei etnografice locale.

Pe lângă problemele vizând promovarea culturii şi solidarităţii româneşti, de către cercurile ASTRA din judeţele Covasna şi Harghita, participanţii la dezbateri au evidenţiat faptul că, ultimele evoluţii, precum: deschiderea la Bruxelles a unei „reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc”, aplicarea unei strategii care urmăreşte înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, sub forma colaborării dintre „autoguvernările locale” din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, afişarea ostentativă a comportamentului de „stat în stat”, iniţierea şi organizarea de către autorităţile locale de evenimente publice culturale sau de altă natură exclusiv pentru minoritatea maghiară, inversarea raportului constituţional dintre limba română şi limba maghiară în inscripţiile publice, sunt certitudini care vin să consacre un statut de facto aşa-zisului ţinut secuiesc şi care, în anii următori, sub presiunea maghiară şi pe fondul slăbiciunii autorităţilor române poate să devină de jure o entitate distinctă faţă de Statul Român.

Din multitudinea aspectelor vizând nerespectarea legilor şi a prevederilor Constituţiei, discriminarea, marginalizarea şi asimilarea populaţiei româneşti în judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş, au fost prezentate fapte care atentează la dăinuirea românească în această parte de ţară, precum:

În judeţele Covasna şi Harghita, continuă practica condiţionării ocupării posturilor în administraţia publică, altele decât cele prevăzute de lege, (practică generalizată şi la unele societăţi comerciale) de cunoaşterea limbii maghiare.

În majoritatea primăriilor, caselor de cultură, bibliotecilor, centrelor de cultură ş.a., din judeţele Covasna şi Harghita, nu este încadrat niciun funcţionar român (ex. bibliotecile judeţene, casele
municipale de cultură, primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale ş.a.).

Instituţiile publice de cultură nu sunt preocupate de istoria şi cultura românilor din cele două judeţe. Monografiile locale, albumele de prezentare a patrimoniului cultural local, pliantele turistice ş.a. prezintă caracterul monoetnic al judeţelor respective, făcând abstracţie de istoria, cultura şi patrimoniul creat de populaţia românească din zonă. Volumele de istorie locală, albumele şi pliantele turistice au un conţinut nostalgic şi promovează separatismul şi autonomia teritorială a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.

Nu sunt respectate, în majoritatea cazurile, prevederile legale privind numirea de directori sau directori adjuncţi români în şcolile mixte.

Nu sunt aplicate prevederile legale privind respectarea limbii române ca limbă naţională; site-urile majorităţii primăriilor şi a unor instituţii publice sunt redactate numai în limba maghiară; inscripţionarea străzilor şi a denumirii unor instituţii şi societăţi este făcută, mai întâi în limba maghiară, cu litere mari, şi apoi în limba română cu litere mici; afişele şi programele unor manifestări culturale, ştiinţifice şi civice, finanţate din fonduri publice, sunt redactare numai în limba maghiară; se extinde modalitatea de întocmire a documentelor şi a corespondenţei oficiale între autorităţi şi instituţii publice în limba maghiară.

Este continuată practica discriminărilor faţă de finanţarea proiectelor asociaţiilor culturale româneşti de către consiliile judeţene Covasna şi Harghita şi de către majoritatea consiliile locale din cele două judeţe.

Continuă adoptarea unor hotărâri ale consiliilor municipale şi orăşeneşti de schimbare a denumirii ultimelor străzi care mai poartă numele
unor personalităţi ale istoriei şi culturii naţionale.

S-a reafirmat faptul că, românii din această parte de ţară nu dispun de instrumente legale şi pârghii eficiente pentru a contracara prin forţe proprii
efectele negative ale descentralizării, în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale aflate sub autoritatea perpetuă a UDMR.

De aceea, participanţii la Adunarea generală a Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita adresează autorităţilor statului: Parlamentului României, Preşedinţiei, Guvernului, următoarele solicitări:

Cerem ca prin lege, să fie stabilite garanţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile şi discriminările românilor numeric inferiori de către autorităţile locale.

Solicităm Camerei Deputaţilor să nu adopte Legea statutului minorităţilor naţionale, act normativ care urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective şi definirea Statutului Român ca stat multinaţional.

Solicităm Parlamentului să respingă legea privind regionalizarea României, în forma propusă de UDMR.

Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi legilor ţării referitoare la respectarea limbii române ca limbă naţională, respectarea simbolurilor şi valorilor româneşti, combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, a celor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, inclusiv a celor care exprimă dispreţ pentru însemnele României.

Cerem eliminarea practicilor discriminatorii de promovare şi finanţare a proiectelor de dezvoltare a localităţilor româneşti şi ale asociaţiilor culturale româneşti, de către consiliile judeţene şi locale din judeţele Covasna şi Harghita. Reînnoim solicitarea de a se asigura finanţarea, de la bugetul central, a proiectelor asociaţiilor culturale româneşti din aceste judeţe.

Cerem organelor în drept, să interzică activitatea unor organizaţii extremist-separatiste care deşi nu sunt înregistrate legal, fac propagandă pentru scoaterea unei părţi a teritoriului naţional de sub autoritatea statului român şi acţionează făţiş şi nestingherit pentru enclavizarea etnică a zonei Covasna, Harghita şi parţial Mureş, sub denumirea aşa-zisului „ţinut secuiesc”.

Reînnoim aplelul nostru la solidaritatea întregii societăţi româneşti, deoarece opinia publică românească trebuie să înţeleagă faptul că probleme
precum separatismul, izolarea, a două limbă oficială, discriminarea românilor pe meleagurile natale nu sunt doar probleme ale românilor din Arcul Intracarpatic, ele vizează întreaga ţară.

În numele Comisiei de redactare a comunicatului,

Dr. Ioan Lăcătuşu

Topliţa, 4 iunie 2011


Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni

Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni


de Mihaela Gheorghiu

Motto: „Ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine
este să clădim imperiul global.” – John Perkins
Aşa cum există ucigaşi plătiţi pentru a elimina persoane incomode, există şi ucigaşi de naţiuni. Ei sunt armata secretă care acţionează din umbră pe frontul războiului economic, pentru ca ţări întregi, cu toate resursele şi locuitorii lor, să devină sclavii Noii Ordini Mondiale. Se numesc Asasini economici, iar misiunea lor a fost prevăzută de multă vreme în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Consecinţele acţiunilor lor sunt evidente peste tot în jurul nostru, însă acum avem şi o dovadă de netăgăduit. John Perkins, care a jucat timp de mai mulţi ani acest rol, descrie acum pe larg în cartea „Confesiunile unui asasin economic” misiunile la care a participat: afacerile cu petrol ale preşedintelui SUA în Ecuador, Venezuela şi ţările arabe, războiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea şahului Iranului, subminarea economiei a numeroase ţări prin împrumuturi externe cât mai mari şi mai dificil de rambursat, etc.

Ce sunt asasinii economici?

„Suntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci,” recunoaşte John Perkins în introducerea cărţii sale.

„Mercenarii sau asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de „ajutorare" străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzează în acest scop variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungând până la crimă. Jocul lor datează de când datează şi imperiul, căpătând însă noi şi terifiante dimensiuni în actuala perioadă a globalizării.”

"Meseria mea avea două obiective principale. Primul era să justific împrumuturi internaţionale uriaşe care erau direcţionate înapoi către Main (firma sub umbrela căreia activa, n.n.) sau alte companii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster şi Brown&Root) prin proiecte gigantice de inginerie tehnologică şi construcţii. În al doilea rând, trebuia să lucrez pentru a falimenta ţările care obţineau împrumuturile (bineînţeles, după ce ar fi achitat sumele pentru Main şi alţi contractori din SUA), astfel încât să fie obligate pentru totdeauna la creditorii lor şi să devină ţinte uşoare, în cazul în care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi în ONU sau accesul la ţiţei sau alte resurse naturale.”

„Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează interesele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii respectivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim pentru a ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi.”

„În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei (creditorul), ţara care primeşte împrumuturile este obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda. Dacă un asasin economic dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, întocmai cum procedează Mafia, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe din următoarele pretenţii: control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani şi uite aşa, o altă ţară se mai adaugă la imperiul nostru global.”

John Perkins dezvăluie de fapt într-un mod detaliat şi confirmă existenţa unui mecanism stabilit de mult în Protocoalele maeştrilor francmasoni. Una dintre armele cele mai importante pentru instaurarea statului global planetar este tocmai războiul economic purtat de o armată de agenţi nevăzuţi:
„Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri.” (Al doilea protocol francmasonic)

„Vom înconjura guvernul nostru cu o întreagă mulţime de economişti. Iată de ce trebuie ca francmasonii să înveţe în primul rând ştiinţele economice. Vom fi de asemenea înconjuraţi de o ceată întreagă de bancheri, industriaşi, capitalişti şi mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotărât cu ajutorul cifrelor.”
(Al optulea protocol francmasonic)

Fabricarea de statistici

„Pe parcurs, continuă John Perkins, am înţeles că statisticile pot fi manipulate pentru a produce o gamă variată de concluzii, inclusiv pe acelea care să oglindească predilecţiile analistului. Slujba mea era să analizez efectele investiţiilor de miliarde de dolari într-o ţară. Şi, la modul mai specific, eu trebuia să concep studii care să proiecteze o creştere economică în viitorii douăzeci-douăzeci şi cinci de ani şi care să evalueze impactul pe care l-ar putea avea diferitele proiecte. De exemplu, dacă se lua decizia de a împrumuta unei ţări un miliard de dolari pentru a-i convinge pe liderii acesteia să nu susţină Uniunea Sovietică, eu trebuia să compar beneficiile acelei investiţii într-o uzină electrică cu beneficiile investiţiei într-o reţea naţională de căi ferate sau într-un sistem de telecomunicaţii. Sau mi se spunea că acelei ţări i se oferea ocazia de a i se furniza un serviciu public modern de electricitate, iar mie îmi revenea sarcina de a demonstra că acel sistem va avea drept rezultat o creştere economică suficientă pentru a justifica împrumutul.” (mascând în acelaşi timp faptul că această creştere economică avea de fapt efecte dezastruoase asupra mediului şi oamenilor n.n.)

„Factorul primordial în fiecare caz era produsul intern brut. Proiectul care avea drept rezultat cea mai mare medie anuală a PIB era câştigător. Dacă nu exista decât un singur proiect, trebuia să demonstrez că dezvoltarea acestuia va aduce beneficii importante PIB-ului. Aspectul ţinut sub tăcere al fiecăruia dintre aceste proiecte era acela că, prin ele, se intenţiona crearea unor profituri uriaşe pentru contractori, precum şi pentru o mână de familii bogate şi influente din ţara care primea împrumutul, în timp ce se asigura dependenţa financiară pe termen lung şi, prin urmare, loialitatea politică a guvernelor de pretutindeni. Cu cât împrumutul era mai mare, cu atât era mai bine. Faptul că povara datoriei apăsând pe spinarea unei ţări îi priva pe cetăţenii acesteia de servicii de sănătate, de educaţie şi de alte servicii sociale timp de decenii, nu era luat în considerare. Între noi discutam deschis despre esenţa înşelătoare a PIB-ului. De exemplu, creşterea PIB-ului poate avea ca rezultat profitul pentru o singură persoană, cum ar fi individul care deţine o companie de utilităţi publice, în ciuda faptului că majoritatea suportă povara datoriei. Cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci. Şi totuşi, din punct de vedere statistic, acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

„Ca şi cetăţenii SUA, în general, majoritatea angajaţilor de la Main au impresia că le facem favoruri acestor ţări când le construim centrale electrice, autostrăzi şi porturi. Şcolile noastre şi presa ne-au învăţat să percepem aceste acţiuni ca pe nişte fapte altruiste. Cei care spun astfel de lucruri sunt de foarte multe ori titraţi, au diplome care dovedesc cât sunt de educaţi. Oricum, acestor oameni nici nu le trece prin cap că motivul pentru care ne instalăm ambasade peste tot în lume este acela de a ne servi propriile interese, care, pe parcursul ultimei jumătăţi a secolului al XX-lea, au însemnat transformarea Republicii americane într-un imperiu global. În ciuda atestatelor de tot felul, astfel de oameni sunt la fel de ignoranţi ca şi coloniştii din secolul al XVIII-lea care credeau că indienii care luptau pentru a-şi apăra pământurile erau unelte ale diavolului.”

Corporatocraţia şi statul unic planetar

Scopul final al tuturor acestor acţiuni este prin urmare crearea statului planetar global. Construirea unor corporaţii internaţionale mamut este principalul mijloc prin care se realizează centralizarea puterii, şi a fost indicat în Protocoalele maeştrilor francmasoni, pe care acum asasinii economici precum John Perkins le duc la îndeplinire:

„Capitalul, pentru a avea mâinile libere şi puternice, trebuie să obţină monopolul industriei şi al negoţului; o mână nevăzută este pe cale de a înfăptui toate acestea, în toate părţile lumii. Îi vom sili apoi să ne ofere o stăpânire internaţională a cărei natură va fi aşa de eficientă încât va putea îngloba în mod abil, fără o luptă făţişă, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planetă.” (Al cincilea protocol francmasonic)

„În curând vom întemeia uriaşe monopoluri, care vor fi izvoare de bogăţii colosale şi de care vor depinde chiar şi marile averi ale creştinilor într-o aşa măsură, încât vor fi înghiţite de ele, cum se întâmplă cu creditul Statelor a doua zi după o prăbuşire politică. Domnii economişti care sunt de faţă vor şti să aplice şi să preţuiască însemnătatea acestei combinaţii.” (Al şaselea protocol francmasonic)

„În viziunea noastră împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernanţilor precum o sabie a lui Damocles. Împrumuturile externe sunt întocmai ca nişte lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuşi statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să şi le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive şi abile "luări de sânge" benevole. Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupţie şi viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogăţiile statelor au început să curgă ca nişte fluvii spre tezaurele noastre şi în urma acestui tratament aproape toţi oamenii au început să ne plătească un bir de robi.”
(Al douăzecilea protocol francmasonic)

În cartea sa, John Perkins nu face decât să arate în detaliu cum sunt puse în practică directivele masonice de mai sus. După cum şi el punctează, încetul cu încetul acestea au fost transformate în valori şi modele de comportament care au înlocuit adevăratele valori, fiind infiltrate prin intermediul educaţiei şi imitaţiei sociale în rândul maselor.

„Acest sistem este alimentat de ceva mult mai periculos decât conspiraţia. El este condus de un concept care a ajuns să fie acceptat drept literă de lege: orice creştere economică este în avantajul omenirii şi cu cât este mai mare această creştere, cu atât mai răspândite sunt beneficiile ei. Această credinţă mai are şi un corolar, şi anume că aceia care excelează în alimentarea focului creşterii economice trebuie preamăriţi şi recompensaţi, în timp ce aceia născuţi la periferie pot fi exploataţi după bunul plac.

Evident, conceptul este unul eronat. Ştim că în multe ţări doar o mică parte a populaţiei beneficiază de creşterea economică, în vreme ce pentru majoritatea această creştere poate genera efectiv situaţii din ce în ce mai disperate. Acest efect este întărit de concepţia conform căreia liderii industriali care pun în mişcare sistemul ar trebui să se bucure de un statut special, concepţie din care izvorăsc multe dintre problemele noastre actuale. Când femeile şi bărbaţii sunt recompensaţi pentru lăcomie, atunci lăcomia devine un stimulent corupător. Când înfruptarea din resursele Pământului o considerăm totuna cu sfinţenia, când ne învăţăm copiii să se ia la întrecere cu toţi dezechilibraţii, când uriaşe părţi din populaţie le considerăm ca fiind inferioare unei elite minoritare, atunci chiar că o căutăm cu lumânarea. Şi o şi găsim.

În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, corporaţiile, băncile şi guvernele (reunite sub denumirea colectivă de corporatocraţie) îşi folosesc puterea financiară şi politică pentru a avea garanţia că şcolile, afacerile şi mass-media noastră susţin atât concepul fals, cât şi rezultatul acestuia. Ele ne-au adus în situaţia în care civilizaţia noastră mondială a ajuns un fel de maşină monstruoasă care necesită cantităţi de combustibil şi de întreţinere în creştere exponenţială, într-atât de uriaşe încât, în cele din urmă, aceasta va consuma totul, nemairămânându-i altă soluţie decât să se devoreze pe sine.

Una dintre funcţiile cele mai importante ale corporatocraţiei este de a perpetua, extinde şi consolida în permanenţă acest sistem. Vieţile celor care „au reuşit", precum şi posesiunile lor – reşedinţele, iahturile şi avioanele particulare – sunt prezentate ca nişte modele care să ne stimuleze pe noi toţi să consumăm şi iar să consumăm, la infinit. Orice ocazie este exploatată din plin pentru a ne convinge că achiziţionarea de bunuri este datoria noastră civică, prădarea planetei este benefică pentru economie şi, în consecinţă, ea serveşte intereselor noastre superioare.” (John Perkins face aici referire la îndemnul oficial pe care conducerea SUA l-a făcut către cetăţenii săi în timpul războiului din Irak, atunci când le-a spus că „este o datorie patriotică să consume”.)

Acţiunile asasinilor economici lasă în urmă doar dezastre

Peste tot pe unde acţionează, asasinii economici lasă în urmă ravagii: distrugeri ecologice ireparabile, secătuirea rezervelor naturale, sărăcie, foamete, sclavie, mizerie, dependenţă. Referindu-se la misiunea sa din Ecuador, John Perkins creionează doar o parte dintr-un tablou înfricoşător, care se vrea a fi extins la nivelul întregii lumi, pentru a facilita implementarea statului unic planetar ca unică soluţie de salvare:

„La vremea primei mele vizite, în 1968, Texaco de-abia descoperise petrolul din regiunea amazoniană a Ecuadorului. Astăzi, petrolul reprezintă aproape jumătate din exportul ţării. O conductă ce traversează Anzii, construită la scurt timp după vizita mea, a avut de atunci scurgeri de peste o jumătate de milion de barili în fragila pădure tropicală – de peste două ori cantitatea scursă în cazul Exxon-Valdez. Azi, o nouă conductă, de 3 miliarde de dolari, cu o lungime de trei sute de mile, construită de un consorţiu organizat de tip Asasini Economici, promite să ducă Ecuadorul printre primii zece furnizori de petrol ai Statelor Unite (observăm că această formă de dependenţă economică şi sclavie statală este prezentată drept un privilegiu de care ţările în cauză ar trebui să fie mândre – n.n.). Întinderi uriaşe din pădurea tropicală au fost distruse, papagalii macao şi jaguarii aproape că au dispărut, trei culturi indigene din Ecuador au fost împinse în pragul extincţiei, iar râuri pure au fost transformate în haznale curgătoare. În aceeaşi perioadă, reprezentanţii culturilor indigene au început să riposteze.
De exemplu, la 7 mai 2003, un grup de avocaţi americani, reprezentând peste treizeci de mii de locuitori indigeni ai Ecuadorului, au intentat un proces de 1 miliard de dolari, împotriva Chevron Texaco Corp. Plângerea consta în faptul că, între 1971 şi 1992, gigantul petrolier aruncase până la patru milioane de galoane pe zi de ape toxice, contaminate cu petrol, metale grele, cancerigene, în gropi deschise şi râuri, şi că aceeaşi companie a lăsat neacoperite aproape 350 de asemenea puţuri care continuă să omoare atât oameni, cât şi animale.”

„Din cauza semenilor mei de la Main şi a mea, Ecuadorul este azi într-o stare mult mai rea decât era înainte de a cunoaşte „miracolele” economiei, finanţelor şi tehnologiei moderne. Începând din 1970, în timpul perioadei denumite eufemistic Boom-ul petrolier, nivelul oficial de sărăcie a crescut de la 50% la 70%, iar datoria publică a ajuns de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde. Între timp, partea din resursele naţionale alocată celor mai sărace segmente ale populaţiei s-a redus de la 20% la 6%.

Datoria lumii a treia a crescut la peste 2,5 trilioane de dolari, iar costul administrării sale - peste 375 miliarde pe an în 2004 - este mai mult decât plăteşte toată lumea a treia pe educaţie şi sănătate, şi de douăzeci de ori mai mare decât suma primită anual ca ajutor internaţional de către ţările în curs de dezvoltare. Peste jumătate din populaţia lumii supravieţuieşte din mai puţin de doi dolari pe zi, ceea ce înseamnă, în mare, aceeaşi sumă pe care o primeau la începutul anilor '70. Între timp, procentul de la vârf, de 1% din familiile lumii a treia, deţine între 70% şi 90% din toate resursele financiare private şi proprietăţile din ţările lor; procentul efectiv este în funcţie de ţara respectivă.

Din cauza proiectelor asasinilor economici, Ecuadorul este copleşit de datoria externă, trebuind să aloce o parte exorbitantă din bugetul naţional pentru a o achita, în loc să-şi utilizeze capitalul pentru a-i ajuta pe milioanele de cetăţeni ai săi, înregistraţi oficial ca trăind sub pragul sever al sărăciei. Singura modalitate prin care Ecuadorul poate să-şi achite obligaţiile externe este de a-şi vinde pădurile tropicale către companiile petroliere. Într-adevăr, unul dintre motivele pentru care asasinii economici şi-au îndreptat de la început privirile asupra Ecuadorului s-a datorat convingerii că marea de petrol de sub regiunea Amazonului rivalizează cu câmpurile petrolifere din Orientul Mijlociu. Imperiul global îşi revendică partea sa sub forma concesiunilor petroliere.

Această cerere a devenit deosebit de urgentă după 11 septembrie 2001, când Washingtonul se temea că s-ar putea opri furnizarea de petrol din Orientul Mijlociu. Pe deasupra, Venezuela, cel de-a1 treilea furnizor al nostru de petrol, alesese de curând un preşedinte populist, pe Hugo Havez, care a adoptat o poziţie foarte fermă împotriva a ceea ce noi numeam imperialismul SUA; el a ameninţat să întrerupă vânzările către Statele Unite. Asasinii economici eşuaseră în Irak şi în Venezuela, dar reuşiseră în Ecuador; acum aveam să-1 stoarcem de tot ceea ce ne putea da.

Ecuadorul este una dintre ţările tipice, aduse de asasinii economici în dependenţă economică şi politică totală. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din pădurea tropicală ecuadoriană, companiile primesc 75 de dolari. Din suma rămasă de 25 de dolari, trei sferturi trebuie să meargă în contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce rămâne acoperă cheltuielile militare şi guvernamentale – ceea ce înseamnă că rămân în jur de 2,5 dolari pentru sănătate, educaţie şi programe menite a-i ajuta pe săraci. Astfel, la fiecare sută de dolari luată pentru petrolul extras din Amazon, mai puţin de 3 dolari ajunge la oamenii cu cea mai mare nevoie de bani, aceia ale căror vieţi au fost atât de crunt afectate de baraje, foraje şi de conducte şi care mor din lipsa mâncării comestibile şi a apei potabile.”

Colonialismul modern sub masca civilizării şi modernizării

Acţiuni similare, având aceleaşi efecte, au fost realizate de asasinii economici precum John Perkins şi în alte ţări: Indonezia, Venezuela, Panama, Arabia Saudită, Iran, etc. În cartea sa el le descrie pe larg. Privind însă lucrurile în ansamblu observăm din nou că toate cele prezentate mai sus sunt doar consecinţa punerii în practică a unei directive cuprinse în al treilea protocol al maeştrilor francmasoni:

„Popoarele sunt înlănţuite prin munca grea, cu mai multă eficienţă şi tărie decât au fost înlănţuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpăraţi, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie.”

Această nouă formă de sclavie este însă şi mai periculoasă decât cea din vechime, pentru că este una ascunsă, insidioasă. Colonialismul modern face din oameni nişte sclavi cu atât mai docili şi mai uşor de condus, cu cât li se inoculează pe toate căile ideea că toate acestea sunt făcute în interesul şi pentru confortul lor:

„Ingeniozitatea construcţiei acestui imperiu modern îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli şi pe coloniştii europeni din secolele al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea. Noi, asasinii economici, suntem deosebit de abili; am învăţat din istorie. Astăzi, nu mai purtăm săbii. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne scoată în evidenţă. În ţări precum Ecuadorul, Nigeria, Indonezia ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor de magazine de acolo. În Washington şi Paris, arătăm ca nişte birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti, normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm prin satele sărace. Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre minunatele acţiuni umanitare întreprinse de noi. Acoperim mesele de conferinţă ale comisiilor guvernamentale cu hârtiile noastre şi cu proiectele noastre financiare, şi ţinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne autozugrăvim şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează sistemul. Rareori recurgem la ceva ilegal, deoarece sistemul însuşi este construit pe subterfugii, fiind prin definiţie unul legitim.”

„În orice caz, şi acesta este un avertisment foarte serios, dacă noi dăm greş, o rasă cu mult mai ticăloasă intră în scenă, aceia cărora asasinii economici le spun şacalii, bărbaţi care descind direct din acele imperii timpurii. Şacalii se află întotdeauna undeva, pândind din umbră. Când apar ei, şefi de state sunt îndepărtaţi sau mor în „accidente” violente. Şi dacă se întâmplă ca vreun şacal să dea greş, aşa cum au făcut-o în Afganistan şi în Irak, atunci reapar vechile modele. Când şacalii eşuează, atunci treaba pică în sarcina armatei.”

John Perkins a vorbit despre acţiunile sale în ţările arabe sau ale Americii Latine. Cel care îi citeşte cartea nu se poate împiedica să nu observe că şi în România s-a acţionat în acelaşi mod. Creşterea galopantă a datoriei naţionale, dezastrele ecologice de la Roşia Montană, distrugerea agriculturii autohtone, isteria gripei aviare, afacerile cu petrol, privatizările frauduloase din domeniul Electricităţii, autostrada Bechtel, toate se încadrează perfect în stilul de acţiune al unor asasini economici. Se dezvăluie astfel cu o foarte mare claritate modul în care aceştia au acţionat cu sprijinul unor personaje din sfera politică, ce au trădat România, în schimbul acumulării unor averi personale şi al obţinerii unei temporare puteri politice. Vă invităm să citiţi această carte şi să reflectaţi.

Bibliografie:
John Perkins – Confesiunile unui asasin economic, Editura Litera Internaţional, 2007.
 


Flota romaneasca, disparuta fara urma in triunghiul tranzitiei – Lista navelor romanesti rebotezate!

Unde este FLOTA Romaniei – LISTA navelor

Flota romaneasca, disparuta fara urma in triunghiul tranzitiei – Lista navelor romanesti rebotezate!

Lista cu o parte dintre navele noastre rebotezate!

Click pe denumirea navei sau a armatorului pentru a afla mai multe date:






DENUMIRE ACTUALAFOSTA DENUMIREARMATORPAVILION
1MizarRisnovSio ShippingAdzerbaijan1
2Bai An 5TeliucDalian Jifa BohaiChina
3Bao Yue DaBaia de CrisHTM ShippingChina
4Brave JLBechetNascoChina
5Chang NiGiurgiuMingdong Funing InvestmentChina
6Chun JiangDragomirestiGreatsources ShippingChina
7Danning PrincessBaia NouaCosco ShanghaiChina
8Frank ZhejiangBaraoltZosco ZhejiangChina
9Friendly ZhejiangBasarabiZosco ZhejiangChina
10Graceful ZhejiangBorceaZosco ZhejiangChina
11Great ZhejiangBaneasaZosco ZhejiangChina
12Green ZhejiangBanisorZosco ZhejiangChina
13Hai XiBarbosiGuo Hang ShippingChina
14He XinSarmizegetusaSinotrans DalianChina
15Hebei DiligenceBaia de FierHoscoChina
16Hebei pressBaia De AriesHoscoChina
17HK Deqin 201AlbestiShanghai DeqinChina
18Lan Hai Chuang XinBaia SprieGuangdong Lanhai ShippingChina
19Mei Shan Gang 9Vulcana BaiZhejiang DaisanChina
20New VegaLerestiDalian All Star ShipsChina
21Xin He Shi BaPiatra OltQingdao ShippingChina
22Xin Tong YangMoreniFujiyan ShippingChina21
23MereaBorsaBulcom LtdCipru
24PetrolinaCaracalColumbia ShipmanagementCipru
25Sakalas ICiucasPennyluck ShippingCipru3
26Daebo AceNucetDaebo Shipping COCoreea de Sud
27Goryo 6 HoBalotaHyundai EngineeringCoreea de Sud2
28East pressBazias 1press ShippingDanemarca
29LodbrogTuzlaAlcatel Submarine NetworkDanemarca2
30Al EsraaTurnu MagureleFederal ArabEgipt
31Egy LinkAmaraNational ShippingEgipt
32Fast IndependenceTutovaDemlineEgipt3
33Silver MoonPerisABC maritimeElvetia1
34AboudiFirizaOsman Shiping LLCEm. Arabe Unite
35Al DhafrahBazias 8AdnatcoEm. Arabe Unite
36Al RuwaisBazias 6AdnatcoEm. Arabe Unite
37AlmezaanTarcauBiyat InternationalEm. Arabe Unite
38QSM CoasterPalasQawareb ShipmanagementEm. Arabe Unite
39Saad IIISousaSaad Steel ConstructionEm. Arabe Unite
40VictoriaSascutMarwan ShippingEm. Arabe Unite7
41HoburgenBazias 5LillgaardFinlanda1
42Pioneer SeaAlexandriaInterunity Management CorpGreacia
43AndromedaGura AriesuluiTristar managementGrecia
44AvraBorzestiGood Faith ShippingGrecia
45Blue RidgePolar VIEastwind Hellas SAGrecia
46EftihiaGura HumoruluiTristar ManagementGrecia
47Grand MirsinidiDecembrieStamford navigationGrecia
48LaraDimbovitaTassos ShippingGrecia
49NattyBobilnaGood Faith ShippingGrecia
50OzarkPolar VEastwind HellasGrecia
51PaganeBuhusiBulcom LtdGrecia
52PolarOlteniaNew Shipping LtdGrecia
53Proton IBacestiMerchant MarineGrecia
54Saint MaryTicleniNortech ShippingGrecia
55Sea CoralCarbunestiOverseas marineGrecia
56Smart IBujoreniGood faith ShippingGrecia
57Star BGrozavestiBaru KahaGrecia
58Star HeroPaceaNew Shipping LtdGrecia
59VigourOvidiuPolembros ShippingGrecia
60Vinashin MetalTurceniTramp MTMEGrecia19
61NadiaAlbaBlue Sparrow ShippingInsulele Marshall1
62IanukTroianuMartinoli ConsultingItalia1
63AngoraVilceaConsolidated BulkLiban
64HummerGorgovaConsolidated BulkLiban2
65SaveSaveniMur InternationalLibia1
66Amber VitaCotestiAlpha ShippingLituania1
67Tuah SariCostestiTuah TankersMalaezia1
68AiudAiudC. Shell NavigationPanama
69Celmera 1Tirgu SecuiescCelmera Nav IncPanama
70Princess KBradPrincess K navigationPanama3
71AlbatrosDejA.N. Mircea Cel BatranROMANIA
72ArisSatu MareCosenaROMANIA
73Claudia CTecuciMihei ShippingRomania
74EforieEforieSn CFR,ROMANIA
75FateTulceaMihei ShippingRomania
76Golden AriesNicorestiRomanian MaritimeRomania
77GramostiPaltinisSammarina ShippingRomania
78Histria CrownBiruintaHistria  ShipmanagementRomania
79Histria DiamondTeleajenHistria  ShipmanagementRomania
80Histria OnyxTurnu SeverinHistria ShipmanagementRomania
81Histria TopazBucsaniHistria ShipmanagementRomania
82MangaliaMangaliaSn CFR,ROMANIA
83Mare NigrumSomesGecomar,ROMANIA
84Maria CCalugareniRomanian maritimeRomania
85PaicoPlatarestiSammarina ShippingRomania
86SancrisBusteniRomanian maritimeRomania
87SanhopeHorezuRomanian MaritimeRomania
88SeaqueenTituMihei ShippingRomania
89Stella MMoinestiRomanian MaritimeRomania
90SusieHusiCosenaROMANIA20
91DylanZimniceaBaikal ShippingRusia
92Igor BelianskiTelegaNova ShippingRusia
93Volgograd CityZlatnaVolgotankerRusia3
94Baltic AceCimpinaSamta ShipmanagementSingapore
95HulderBraziThome ShipmanagementSingapore
96Nautica MuarArgesEpic Ship ManagementSingapore3
97Haj MoneirMediasUnimarine managementSiria
98MaximosCaransebesTabalo R.A.Siria
99Mohamad HFrasinPhoenicia maritimeSiria
100HajerMacinSIFNSiria
101Iman TTusnadTartous ShippingSiria
102Marwan HFlorestiPhoenicia maritimeSiria
103Omar al FaroukDraganestiOticoSiria
104Ranim BTirnaveniRasha ShippingSiria
105VenusHirsovaZahra MaritimeSiria9
106Elena BBazias 2Boluda GrupoSpania1
107GolinaSegarceaPolymok ShippingSt. Vincent1
108HansalandBazias 7DOL navigatorSuedia1
109Ali BeyToplitaDeniz FeneriTurcia
110ArasGaiestiBora DenizcilikTurcia
111BehiceRimnicu SaratFurtrans DenizcilikTurcia
112Cem PioneerIlfovSea Pioneer DenizcilikTurcia
113Ceren UrkmezPosadaFurtrans DenizcilikTurcia
114ClipperMircestiCihan DenizcilikTurcia
115Deren PioneerGovoraSea Pioneer DenizcilikTurcia
116ErgulHistriaErmar DenizcilikTurcia
117ImbatBirnovaBora DenizcilikTurcia
118K. NicolasFrunzanestiSea Pioneer DenizcilikTurcia
119KianaFeldioaraSea Pioneer DenizcilikTurcia
120MistralOdobestiBora DenizcilikTurcia
121Nazmi CMedgidiaCanbaz DenizcilikTurcia
122Oasis WestTirgu LapusGulnak denizcilikTurcia
123Orhan AyanogluGostinuAsli DenizTurcia
124RoyalRiureniBora DenizcilikTurcia
125Turgut UstaTohaniYagmur DenizTurcia
126Yasar kaptan IIAzugaArzu DenizcilikTurcia
127Yasar Kaptan IIISadovaArzu DenizcilikTurcia19
128DanielaCimpia TurziiPic Shipping LTDUcraina
129NewfaneReghinDiamant CoUcraina
130NikaHagieniPic ShippingUcraina
131Svyataya AleksandraTirgu FrumosFedcom ShippingUcraina
132ToulonFoisorVernon ShippingUcraina
133VikkiCostinestiPic ShippingUcraina6
134CervineBazias 4DART LineUK
135CyclopusTeleormanIMMS LondonUK
136Halima KFilioaraIMMS LondonUK
137Lady BanaTirgu NeamtIMMS LondonUK
138Moon LightSolcaIMMS LondonUK
139PhocineBazias 3Dart LineUK
140ShingalFilaretIMMS LondonUK7
141AmadeoNavodariRavenscroft Ship managementUSA
142KimberlyBailesti
 

Dosarul FLOTA – Remember

130 de oameni cercetati, 80 de acuzati, niciun prejudiciu rezultat in urma vanzarii pe nimic a 16 nave. Dosarul „Flota” intra in galeria marilor fraude economice ale sfarsitului de secol XX. Era perioada in care Romania a iesit din „epoca de aur” si a intrat in „epoca tepelor”. „Financiarul” va propune in fiecare saptamana
cate un dosar celebru, cu „autor necunoscut”. Astazi, despre cum au disparut „fara urma” 286 de nave.
Odata, demult, Romania „inventa” exploatarea la scara indus- triala a petrolului, nascocea primul avion cu reactie sau era intre primele trei tari care utilizau laserul in industrie. Ei bine, am fost mai mult decat atat, vorba poetului in viata – am avut si a noua flota maritima (comerciala) a lumii. O tempora, o mores…
La ora actuala, din toata flota romaneasca nu mai exista decat un munte de dosare penale care pluteste prin tribunalele patriei.

Prea multe nave

Revolutia din decembrie 1989, sau cum vreti sa-i spuneti, ne-a prins cu 286 de nave in stare de functionare, toate aflate in dotarea flotei maritime comerciale. Ele se aflau in administrarea fostei intreprinderi de stat Navrom Constanta. Asa cum am mai spus, dar ar fi bine s-o repetam de mai multe ori pe parcursul acestui material, in topul mondial al flotelor comerciale Romania ocupa atunci locul 9.
Insa o minte luminata s-a gandit ca o asemenea armada era de neconceput si greu de condus, asa ca, la data de 15 mai 1990, intreprinderea de stat a fost sparta in trei companii: Navrom, Romline si Petromin. Dintre acestea, Petromin a primit 89 de nave de cel mai mare tonaj, devenind segmentul strategic al flotei comerciale. Director general al companiei a fost numit Calin Marinescu, zis „Sogunul”. Trebuie spus ca, din cele 286 de nave, cel putin 90 se aflau in diferite stadii de degradare, scoaterea lor din uz fiind mai mult decat recomandata. Raman, totusi, mai mult de 190 de nave maritime bune si foarte bune care au disparut fara urma.

Fructul pasiunii

Pentru ca avea vapoare mai multe si mai bune, Petromin a starnit, la vremea ei, dorintele multor afaceristi, din tara si din strainatate. Si, asa cum se intampla cu orice lucru de care trage toata lumea, din compania in cauza s-a ales praful, in doar opt ani. Rand pe rand au disparut toate navele – unele vandute pe un dolar, altele sechestrate prin porturile lumii in contul unor datorii neachitate. Sigur, va tot intrebati de ani buni, ca si in alte cazuri, cine sunt vinovatii.
A existat si o ancheta penala, menita a face lumina in toata afacerea. S-a finalizat cu un dosar, celebru, „Flota” pe numele lui. Personajul principal era Traian Basescu, in calitatea sa de ministru al transporturilor in momentul in care navele au inceput sa intre in… „Triunghiul Bermudelor”. Nu era singurul suspect, ci a facut „echipa” cu alti 80 de  acuzati.

Acuzat de propria putere

„Financiarul” va prezinta dosarul „Flota” asa cum a iesit el pentru prima oara din „malaxorul” anchetatorilor. Veti vedea ca multe dintre deciziile luate de oficiali guvernamentali fata de navele romanesti au fost pur si simplu stupide, asta ca sa ne exprimam gingas. Altele pot fi catalogate drept rau intentionate. Ramane ca dumneavoastra sa judecati, pentru ca instanta a decis ca nu exista niciun prejudiciu in toata afacerea.
Retine atentia faptul ca dosarul ce il incrimineaza pe Traian Basescu de „scufundarea” flotei romanesti – cazul Petromin – nu a fost deschis de adversarii politici din PSD, ci de colegi din Partidul Democrat, chiar pe vremea cand Traian Basescu se afla la putere. Instrumentat pentru prima oara in 1999 (procuror general era chiar Mircea Criste, un fost membru PD), dosarul il acuza pe Traian Basescu  de faptul ca, in 1991, in calitate de ministru al transporturilor, a semnat celebrul contract de asociere cu firma norvegiana „Klaveness” careia, practic, i-au fost vandute 16 nave maritime cu un dolar bucata. In urma acestui contract, partea romana s-a ales fara nave, dar si cu datorii de aproximativ 20 de milioane de dolari la o banca din Oslo.

Capetele de acuzare

Acuzatiile au fost constituite pe baza verificarilor facute de Directia Generala a Controlului Financiar de Stat la Compania de Navigatie Maritima Petromin SA Constanta. In dosar sunt consemnate urmatoarele ilegalitati: „In toate cazurile, infiintarea companiilor din strainatate (ale Petromin – n.r.) nu au avut aprobarea Guvernului Romaniei asa cum prevad dispozitiile Decretului-lege nr. 104 din 30 martie 1990.
Documentele de infiintare si functionare a acestor companii au fost aprobate de Basescu Traian – ministrul transporturilor. Navele apartinand Petromin SA Constanta au arborat pavilion liberian tot prin ordin al ministrului transporturilor, incalcandu-se astfel dispozitiile Decretului nr. 443/1972, ramas in vigoare pana la aparitia Ordonantei  Guvernului Romaniei nr. 42 din 29 august 1997, cand a fost abrogat in mod expres de guvernarea CDR.  Prejudiciul produs Petromin SA Constanta prin managementul necorespunzator in perioada 1991-1999 este estimat la peste 150 de  milioane de dolari”.

Falimentul profitabil. Pentru cine?

Petromin a disparut in urma unor decizii menite a o face profitabila. Cel putin asa au sustinut cei implicati in afacere, in frunte cu Traian Basescu. Potrivit documentelor de la Parchet, in baza unei note a Ministerului Transporturilor (fara numar si data), pe 31 martie 1991 s-a stabilit necesitatea obtinerii unui credit de 45 de milioane de dolari pentru  retehnologizarea a 15 nave apartinand Petromin. Peste nici doua saptamani, pe 11 aprilie, Traian Basescu, in calitate de ministru al transporturilor, semna la Oslo, impreuna cu reprezentantii Petromin si ai firmei norvegiene Klaveness, o scrisoare de intentie prin care se convenea infiintarea unei companii mixte romano-norvegiene, cu sediul in Liberia, pentru exploatarea a 16 nave romanesti. Conditia era ca partea norvegiana sa asigure obtinerea acelui credit de 45 de milioane de dolari necesar retehnologizarii navelor.
 

Ministru si director

Zis si facut. La data de 14 mai 1991 s-a hotarat infiintarea companiei mixte Petroklav, cu sediul in Liberia. Ulterior, s-a renuntat la aceasta locatie, societatea fiind „mutata” in Bahamas, la data de 26 iulie 1991. Toate aceste demersuri au fost aprobate de ministrul Traian Basescu, fara ca acesta, sustine Parchetul, sa obtina si aprobarea Guvernului Romaniei, asa cum prevedea legislatia. De asemenea, navele din respectivele companii, care apartineau Petromin, au arborat pavilion liberian tot prin ordin al ministrului Basescu, desi dispozitiile in vigoare la acea vreme interziceau acest lucru. Managementul era incredintat prin contract firmei Klavenes”. In schimb, norvegienii s-au tinut de cuvant, au obtinut de la Christiania Bank din Oslo doua credite in valoare de 45 si, respectiv,  64 de milioane de dolari, imprumuturi garantate cu navele romanesti. Si pentru ca activitatea era asa de profitabila, pana in 1999, pentru a plati ratele creditului total de 109 milioane de dolari, au fost vandute zece din cele 16 nave cu care Petromin s-a asociat cu partenerul norvegian. Insa ghinion, mai ramasesera de platit 20 de milioane de dolari. Asa ca si celelalte sase nave s-au aflat in situatia de a fi arestate si vandute pentru ipoteca facuta de Christiania Bank. Potrivit datelor din dosarul „Flota”, compania Petromin nu a incasat niciun dolar din milioanele realizate de firma mixta romano-norvegiana in toata perioada 1991-1999. Iar ca tot circul sa fie complet, s-a descoperit ca in firma mixta  constituita cu norvegienii,  Traian Basescu a figurat ca director cand era si ministru al transporturilor.

„Din shipping nu se castiga. Se pierde”

Traian Basescu a sustinut intotdeauna ca navele implicate in contractul cu firma Klaveness au fost vandute formal cu un dolar catre o firma straina la care asociat  unic era Petromin, pentru ca era obligatoriu acest lucru, deoarece o parte din nave reprezentau garantii suplimentare la creditul de 49 de milioane de dolari (desi in dosar figureaza un credit de 45  de mil. de dolari – n.r.). Niciodata nu a avut intentia de a instraina navele, iar dovada cea mai buna era, in viziunea actualului presedinte, faptul ca ele au ramas in inventarul Petromin, cu cheltuieli de amortisment. Vizavi de faptul ca s-a incredintat managementul unei alte firme nu pare a fi nicio problema pentru anchetatori atat timp cat firma romaneasca avea 50% din actiuni. Ramane insa o intrebare, daca era asa de bun contractul incheiat cu Klaveness, de ce Romania si-a pierdut navele si a ramas si cu datorii externe foarte mari? In urma cu aproape cinci ani (mai 2003), Traian Basescu declara presei ca „din shipping nu se castiga. Se pierde. Asta am aflat-o in 1995 de la norvegieni, cand am castigat o bursa si m-am specializat acolo. Eram si parlamentar, dar mergeam si la scoala. Ca sa faci bani cu nave trebuie sa stii cand sa le cumperi si cand sa le vinzi. Noi n-am avut asa o flota puternica si buna, cum se sustine. Era uzata sau prost facuta, pentru ca Ceausescu, in ultimii zece ani, a tinut mortis sa faca toate piesele in Romania. Nu au fost scoase la vanzare de frica, sa nu se aleaga cu dosar penal. Eu, ca ministru, nu puteam sa ma ocup de asa ceva. De astfel de lucruri trebuiau sa se ocupe Consiliul Imputernicitilor Statului si, din 1992, FPS-ul. Nu am fost directorul firmei mixte cu norvegienii, am fost presedintele onorific al consiliului de administratie. Pentru o astfel de functie onorifica nu esti platit. Eu n-am fost platit de norvegieni. Am auzit ca mi-au cautat si conturi in strainatate. N-au gasit, ca n-au ce sa gaseasca. Totul este politic. Au incercat si in 1993, a incercat si Emil Constantinescu sa ma infunde. Acum se incearca din nou. Am mai auzit ca au pus un expert – Nicu Oprea – sa faca asta, pentru ca el avea un dosar penal. Acum, acest Oprea nu mai este in tara. A facut expertiza si a fost lasat sa plece. Asa am auzit. Nu sunt vinovat si nici nu ma intimideaza cu dosarul lor”.

Si totusi, unde sunt vapoarele?

Traian Basescu a fost sau nu vinovat, asta nu o vom afla niciodata. La un moment dat insa, a scapat o pista foarte interesanta catre anchetatori. El a declarat ca navele cele mai bune din contractul cu Klaveness au ajuns la un membru PSD si la un taranist. „S-au batut pentru ele. Ei le-au cumparat”, declara Traian Basescu.
Niciuna dintre institutiile statului nu a mers pe aceasta idee, a gasirii „corpului delict”. Surse politice ne-au confirmat insa partial declaratiile din urma cu cinci ani, facute de actualul presedinte. Cel putin 25 dintre navele Petromin apartin unor armatori romani, acum importanti oameni de afaceri in judetul Constanta.
Concluzia este una trista pentru noi, hilara pentru cineva „din afara”. Aproape 300 de nave au disparut, dar nimeni nu este vinovat. Nu exista prejudiciu, nu exista fapta penala. Pentru amuzamentul dumneavoastra sa va pomenim despre cazul unui sef de serviciu la Navrom, acuzat de  abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals. In timp ce era cercetat penal a reusit performanta sa devina… director economic la Penitenciarul Poarta Alba, cu gradul de maior. Justitia romana poate fi mandra ca, asemenea savantilor care au cutreierat Triunghiul Bermudelor, a emis doar teorii judiciare. Lipseste doar ipoteza extraterestrilor si a portii catre o alta lume…
Romline si Navrom, giranti pentru SRL-uri
Companiile nationale maritime Romline si Navrom au fost mult timp si principalii datornici aflati pe lista Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) care preluase problemele Bancorex. Astfel s-a ajuns si la declansarea falimentului celor doua companii pentru a se putea recupera sume cat mai mari prin arestarea si executarea navelor care umblau hai-hui pe oceanele lumii. Romline si Navrom au avut calitatea de codebitor pentru un mare numar dintre creditele luate de diverse firme de la Bancorex. De exemplu, Navrom a garantat cu nave proprii creditele obtinute de 27 de societati private, iar pentru 11 companii private a preluat integral datoriile rezultate din creditele luate de la Bancorex.
Si Romline a garantat cu navele proprii creditele obtinute de sase companii private de shipping, pentru trei dintre acestea preluand integral datoriile rezultate din conventii de credit incheiate cu Bancorex. De altfel, multe credite au fost luate de la Bancorex de niste SRL-uri ce aveau denumirea „shipping” in coada, dar care
nu aveau flota proprie, ci foloseau nave inchiriate.
SURSE--

Va prezentam noua armata PDL + UNPR sau cum uniforma si gradele Armatei Romane cad in derizoriu ...

Protestul de la ANAF