miercuri, 17 noiembrie 2010

Scrisoare deschisa viitorului sef al Statului Major General

Domnule general,
Vă scriu cu sentimentul   temător al decenţei, dar, deopotrivă,  şi copleşitor al responsabilităţii faţă de instituţia căreia îi datorez, ca om, totul, responsabilitate care, asemenea celor mai mulţi dintre noi, ai nimănui acum,  n-a încetat să existe  odată  cu trecerea mea în corpul cadrelor de rezervă. Ba, dimpotrivă, există altfel –  liberă de orice constrângere, lucidă, nepartinică, altruistă, critică, întotdeauna asumată...
Peste puţin timp (mult a fost, iată, oleacă a mai rămas!), dacă, cine ştie, nu apar imprevizibile  circumstanţe anulatoare, mandatul actualului şef al Statului Major General se încheie. Odată cu el şi perioada cea mai tristă, tragică întru totul, a condiţiei militare naţionale, cum fu aceasta consacrată, afirmată şi confirmată în mai bine de un veac şi jumătate de istorie naţională.
Dar, negura mocirloasă a relaţiilor întronate în instituţie, consecinţele absolutismului  alienant, prelungit  spasmodic în împlinirea antiumană  a conducătorului unic, bubele, viciile  şi puroiul acestor patru ani şi mai bine, care au caracatiţat  organismul militar românesc,  metastaziindu-i interdependenţele şi curajul libertăţii instituţionale, dar şi individuale, se vor vedea cu adevărat după  risipirea întunericului, când acesta va da brusc ochii cu lumina, când atitudinile vor putea să respire liber, când în Statul Major General, implicit în întreaga Armată, bucuria statornică a profesiei şi a conştiinţei de corp va fi „înghiţită” de normalitate.  Ştim bine unde se află, unde a ajuns Armata României, după patru ani de ocârmuire străină oricărei morale a binelui, potenţată şi întreţinută de  circumstanţe dintre cele mai murdare, pe care istoria prezentă, cea de mâine cu atât mai mult,  le condamnă şi le va condamna cu maximă severitate. Îmi repugnă orice aluzie la „greaua moştenire”, orice atribuire a unei neîmpliniri sau alta „grelei moşteniri”.  Acestea îmi par, în ultimă instanţa, măşti străvezii ale neputinţei, incompetenţei, imoralităţii. Chiar aşa stând treburile, domnule general,  nimeni nu poate să  facă abstracţie de faptul că veniţi la conducerea unei Armate demoralizată până la alienare, batjocorită până la disperare, umilită până  dincolo de marginile firii, dezarticulată  relaţional, persecutată  moral, deposedată cu brutalitate  de  drepturile, chiar şi de obligaţiile, constituţionale,  pulverizată şi distrusă psihic.
Nu ştiu cine trebuie să fie şef al Statului Major General, nu am nici  măcar căderea opiniei, plină de gravitate şi asumare istorică,   ştiu însă, am   susţinut explicit, cine nu trebuie să  fie şef al Statului Major General.  Mai  ştiu,   cine se bate şi cine nu se bate pentru această demnitate, cine o râvneşte şi cine nu,  cine dă acatiste pe la tot felul de mănăstiri, cabinete  şi biserici spre a-l îndupleca pe Cel de Sus să-l  mai împingă o treaptă, cine  trage tot felul de sfori şi cine nu, spre a ocupa această funcţie,  de o responsabilitate imensă, covârşitoare, la care în mod firesc nu s-ar angaja  conştiinţele insalubre,  spiritele incolore şi competenţele  clătinânde, decorative ale rostului militar.  Dar,  pe-aici pe la noi,  este posibil orice.  Despre fiecare dintre aceştia, libertatea, cel puţin cea pe care sunt capabil să mi-o asum,  îmi îngăduie să am propria mea opinie, propriile mele păreri...  Iată de ce, îmi este relativ uşor să mă adresez dumneavoastră, domnule general,  care veţi fi rânduit să împliniţi istoric această demnitate naţională.  
Domnule general,
Mă  adresez dumneavoastră, oricare aţi fi în sala de aşteptare a celei mai înalte demnităţi militare,  îngăduindu-mi cu deferenţă să vă  supun  atenţie neliniştile mele regăsite cognitiv în înţelegerea de azi şi nu numai a condiţiei militare. Iată-le...
1. Reabilitaţi degrabă prestigiul celei mai înalte demnităţi militare a statului, compromis şi mutilat până la descompunere de anonimul dumneavoastră predecesor. Aduceţi în conduita dumneavoastră, drept  pildă, oricare din exemplele înaintaşilor dumneavoastră şi ridicaţi-vă, măcar, la înălţimea faptelor lor ştiute de istorie.
2.    Luaţi neîncetat în seamă faptul că, fiind unul dintre  generalii de prestigiu ai Armatei României, nu sunteţi singurul care merită această demnitate. Sunt, poate, generali mai buni decât dumneavoastră, care, prin merite dovedite şi nu doar proclamate, ar fi fost la fel de îndreptăţiţi să ocupe această funcţie, dar numai „întâmplarea” a făcut să fie altfel.
3.    Nu uitaţi de unde aţi plecat, nu uitaţi că ascensiunea dumneavoastră a început din bocancii înnoroiţi ai poligoanelor de instrucţie, dar mai cu seamă nu uitaţi că mâine-poimâine, mai devreme sau mai târziu, respectul de care vă veţi bucura ca fost, este, esenţial şi irevocabil,  calificativul ultim acordat personalităţii dumneavoastră.
4.   Apropiaţi-vă de cei care au puţin şi se mulţumesc cu atât şi trataţi cu prudenţă pe cei care au mult şi care nu se mai satură. Aceştia  vor mereu mai mult, mereu mai mult...
5.    Colaboraţi productiv, fără să abandonaţi câtuşi de puţin arhitectura şi esenţa demnităţii militare, cu ministrul care respectă şi iubeşte aplicat Armata şi nu intraţi în cârdăşie cu impostori, ticăloşi, aventurieri şi nemernici ajunşi, prin înţelegeri de tarabă şi trădări de crez şi ideal,  în fotoliul ministerial al Apărării.
6.   Intăriţi fraternitatea dintre arme, atât de greu încercată în anii din urmă.  Trataţi fratern, cu un plus de înţelegere şi apropiere, camarazii din Forţele Navale. Marinarii militari au fost dintotdeauna, sunt şi, nu am nicio îndoială, vor fi oameni minunaţi, camarazi de excepţie, profesionişti desăvârşiţi. Ei nu au absolut nicio vină că un impostor, un nevrednic întru toate,  ajuns să conducă Armata României,  a dezlănţuit din primul moment o represiune dintre cele mai abjecte împotriva celorlalte arme, cu precădere împotriva liderilor din Forţele Terestre. Da, nu am uitat, şi Forţele Aeriene au fost decapitate!
7.    Fiţi neîncetat  aproape de talpa  tăvălită a Armatei.  Fără ei, dumneavoastră, şef al Statului Major General, nu aţi avea niciun sens. Deopotrivă, luaţi în grijă şi ascultare tovarăşii noştri de muncă civili. Ei sunt militarii fără uniformă ai Armatei.
8.    Nu vă îndepărtaţi prietenii de-o viaţă, în beneficiul circumstanţial al  „prieteniilor” care se vor  înmulţi  epidemic în jurul dumneavoastră. Adevăratele prietenii se nasc şi se dezvoltă  spre a  rămâne, în anii frumoşi, simpli şi neîntinaţi ai vieţii, când nimeni nu cere nimic nimănui.
9.   Aduceţi-vă în sprijinul imediat, cursiv al rolului dumneavoastră formal, colaboratori pe care-i consideraţi mai buni, mai valoroşi decât dumneavoastră, capabili să vă îndrepte fără nici cea mai mică reţinere erorile, să vă împlinească înţelegerile, să vă optimizeze oportun deciziile, şi nu colaboratori care să-şi snopească traumatizant călcâiele, urlând, cu pieptul încărcat de spume,  „Am înţeles!”. Aceştia din urmă vă vor duce spre pierzanie. Nu uitaţi că de subordonaţi slabi se înconjoară doar şefii slabi; şefii puternici îşi doresc subordonaţi puternici. Exemplul oferit de cel mai slab dintre şefii care au condus Statul Major General, trebuie avut neîncetat în seamă.
10.                     Concentraţi-vă programatic atenţia asupra evoluţiei  profesionale şi împlinirii  umane a cadrelor tinere – ofiţeri, subofiţeri, militari angajaţi. Ei sunt temeiul de  azi al vitalităţii militare şi substanţa ei de mâine. Pe ei, jertfe uitate curând, îi aducem din războaie de departe în sicriele sigilate ale morţii pentru România, pe ei şi nu pe cei care decorează slinos  birourile care le justifică existenţa sau  cabinetele şefilor care nu prea ştiu de unde vin, dar ştiu pe de rost încotro se îndreaptă. 
11.                     Daţi credit loialităţii, dar celei care respiră prin performanţă, nu prin intense şi neobosite exerciţii de măgulire a sensibilităţilor atrofiate; loialităţii prin cultivarea demnă a subordonării, nu prin devertebralizarea nechinuită a reprezentării; prin autodepăşirea referenţială  a limitelor, nu prin acordul cu îngăduinţa tacită a mediocrităţii; prin libertatea  deplină a spiritului, nu prin aservirea lui oleaginoasă; prin curajul firesc de a spune ceea ce gândeşti, nu ceea ce convine corzile sensibile ale auzului unidirecţional...
12.                     Între militari nu sunt decât diferenţe de grad  şi rol. Preţuiţi-i şi iubiţi-i pe toţi deopotrivă şi în egală măsură  şi nu uitaţi o clipă faptul că cei cu grade mici sunt mai apăsaţi de nevoi, mai singuri în faţa greutăţilor, mai expuşi nedreptăţilor, fie acestea cronice sau conjuncturale. Pe ei ascultaţi-i  mai mult, mai atent, mai cu grijă...
13.                     Recurgeţi neîntârziat la neutralizarea morală a apropiaţilor incolori ai, încă, actualului lider. Ei au fost instrumentele de descurajare, aplatizare şi nonsens ale celui dintâi amiral de uscat al tuturor timpurilor, spirite oleaginoase, lipsite de personalitate, avide de mărire, putere şi bani. Aceştia vă pot fi de folos prin decenţă, reţinere şi trudă concretă, nu doar asumată. Credibilitatea acestora, în rostul ei complex, înrâuritor, este compromisă irecovacabil.
14.                      Dislocaţi „baronii locali” ai Armatei şi orientaţi-le utilitatea spre îndeletniciri conforme posibilităţilor lor generale şi particulare şi nu cu capacitatea de a se superpune sistemului, spre a-l stoarce de vlagă, demnitate şi onoare. Păstrarea lor vă decredibilizează, prelungind agonia şi teama, certificând metastaza.
15.                     Îndreptaţi, atât cât este posibil, moral cel puţin, nedreptăţile care au afectat grav oameni şi care au schimbat destine.
16.                     Reinstauraţi dreptul cursiv al bucuriilor mărunte, inerente oricăror construcţii/aşezări lucrative, şi eradicaţi cu maximă asprime delaţiunea, ipocrizia, impostura şi servilismul. Ele au nenorocit seninul şi încrederea dintre oameni!
17.                     Prezenţa României în NATO nu înseamnă, din perspectiva imediată a filozofiei euroatlantice, doar trimiterea  militarilor  români în teatrele de operaţii, ci şi impunerea aplicată a înţelegerilor noastre despre evoluţia fenomenului militar contemporan  în dezvoltările conceptuale ale strategiilor nord-atlantice. Cei aproape cinci sute de doctori în ştiinţe militare, dacă nu cumva mai mulţi,  trebuie să-şi dovedească meritul acestei ajungeri.
18.                     Consolidaţi neîncetat unitatea de corp a Oştirii, dezvoltaţi preţuirea jumătăţii active a condiţiei militare pentru cealaltă jumătate, din rezervă, şi puneţi în rost formal instituţia celor care au condus Statul Major General. Rămaşii în viaţă sunt un patrimoniu care nu trebuie lăsat în plata Domnului!
19.                     Reuniţi sub autoritatea dumneavoastră  valorile cursive ale instituţiei militare naţionale, de oriunde ar fi acestea, active sau în rezervă. Centraţi-vă proiectele, edificările şi aşteptările pe valorile dovedite ale instituţiei militare naţionale, sunt asemenea valori, şi nu pe altitudini de carton, gonflate la maxim de conjuncturi derizorii. Preţuirea integrală a valorilor condiţiei militare naţionale este imperativă.
20.                     Recurgeţi, în regim de primă urgenţă, la angajarea şi asumarea explicită a unui program de încurajare morală a Armatei şi de recredibilizare socială a condiţiei militare naţionale. Ieşirea din această prăpastie, a lipsei de încredere în condiţia militară şi în rostul social al Armatei, este imperativă, întrucât, dincolo de orice detaliu de ordin economic, criza este morală.  Şi nu uitaţi, pierderea încrederii sociale este greu reversibilă.
21.           Reconstruiţi neutralitatea politică a instituţiei militare, afectată profund, în special în straturile superioare, de imixtiunile oligofrene ale trepăduşilor şi lepădăturilor politice.  Sfidaţi făţiş, ferm  şi, dacă este cazul,  brutal orice încercare de amestec politic în treburile Armatei, oricare ar fi culoarea rujului politic de pe buzele nesătule de neadevăr extrem. 
22.                     Valorificaţi potenţialul de preţuire a instituţiei militare naţionale, încă existent semnificativ şi în forme concrete, din spaţiul social românesc. Altitudini de necontestat ale elitei intelectuale naţionale, care acordă maximă preţuire instituţiei militare, sunt, din păcate,  ignorate sau  tratate cu o condamnabilă neconsiderare.
     De asemenea, domnule general, să nu fiţi încă o botniţă  de serviciu aplicată  Armatei României, ci cuvântul ei liber, demn, constituţional, astfel încât în respiraţia şi  în silabele  bine rostuite ale cuvântului dumneavoastră   să se regăsească respiraţia şi silabele de gândire, aspiraţii şi aşteptare ale fiecărui militar, ale întregului organism  militar naţional. Să nu scape atenţiei dumneavoastră dezobedientizarea  politică a ierarhiei militare şi excluderea amestecului politic în treburile cu inalienabil specific militar; „spargerea”  entităţilor cu manifestări sectare şi îndepărtarea nucleelor în jurul cărora acestea gravitează; decăpuşarea  folosirii banului public şi îndreptarea  riguros controlată a acestuia  pe drumul maximei eficienţe,  în folosul constituţional al Armatei; erodarea îngrijorătoare a autorităţii formale, cu consecinţe nemijlocite în croirea unei stări de fals şi incertitudie  a raporturilor dintre şefi şi subordonaţi şi câte-or mai fi...
     Domnule general,
     Chiar râvnită îndelung, nu acceptaţi această funcţie doar spre a defila copleşit de măreţie şi importanţă în faţa oglinzii din sufragerie; acceptaţi-o doar dacă, în forul dumneavoastră interior, sunteţi dominat de certitudinea că îi puteţi împlini deplin răspunderile. Oricât de mult aţi râvnit-o, de nu sunteţi vrednic de această demnitate, refuzaţi-o. Nu oricine, domnule general, se poate înălţa până la un gest de o asemenea măreţie morală, de o asemenea onoare – să refuze întâia demnitate militară a ţării sale!
    Domnule general,

         Mi-am îngăduit aceste gânduri care, poate, nu sunt doar ale mele, mistuit de dorinţa de a-i fi oleacă mai  bine instituţiei căreia, tot restul zilelor mele, nu am să-i pot oferi îndeajuns de mult, spre a-i arăta recunoştinţa pe care i-o port.  De asemenea, mi le-am îngăduit deoarece am câţiva ani peste anii dumneavoastră,  cunosc realităţile  morale care vă responsabilizează de-acum existenţa şi, nu este lipsit de importanţă, am învăţat câte ceva din propriile mele greşeli.
      Iar mie, în încheiere, vă rog să îmi permiteţi să îmi iubesc în continuare instituţia nu mocirlându-mă la picioarele liderilor ei, ci arătându-i pe mai departe, de-or mai fi, bolile cronice, viciile incurabile, bubele puroinde  şi nu poticnelile de parcurs.    
De vă veţi fi gândit şi dumneavoastră la toate acestea, cu atât mai bine.
    Cu  consideraţie,
                 Colonel (r) Costinel Petrache

luni, 15 noiembrie 2010

Pamflet hoţesc

„SUNTEŢI CAPITALIŞTI ! DESCURCAŢI-VĂ!!
(pamflet... hoţesc)

Mai zilele trecute, un parlamentar mai mult decât „sfătos”, de-a dreptul burtos, băţos şi mai ales, hidos, ne trăgea de atenţie (sigur că da, fraţilor şi cumnaţilor !) cum că, noi, ăştia în vârsta de peste 55 de ani, am fi nişte „etatişti”. Deşteptul îmbogăţit „din viaţa de parlamentar” (chiar că ne crede un popor de proşti, cretinelul ăsta fălos şi pupăcios în trei litere băsesciene !), ne recomanda tuturor să avem în vedere că: „acum suntem în capitalism, aşa că... trebuie să vă descurcaţi singuri !”. Mă întreb: oare unde vede deşteptul ăsta „capitalismul” în România ? Sau o fi şi ăsta un „capitalism multilateral nedezvoltat” ?
Auzi, băi ăsta, parlamentar burtos şi mai ales, hidos: după ce am contribuit, toţi ăştia în vârstă de peste 55 – 60 de ani, timp de 30 – 40 de ani, cu bani serioşi la „statul ăsta” care, cică, ar fi acum capitalist, tu, care te-ai îmbogăţit din furtul banilor noştri dispăruţi peste noapte în buzunarele tale fără fund ! Ale tale şi ale acoliţilor tăi ! Evident că acum nu mai sunt bani ! Ia dă tu averea înapoi, avere dobândita în calitate de „bugetar – parlamentar” ! Ia daţi voi, toţi ticăloşii care aţi furat, fără teamă de Dumnezeu, toată averea ţării ! Aţi vându-o pe un leu, iar în buzunarele voastre au intrat milioanele de dolărei, euroi, lei şi alţi paralei ! Între cele 4 - 5 milioane de pensionari existenţi astăzi, cel puţin jumătate au fost „bugetari”. La aceştia mai adăugăm circa 1.300.000 bugetari existenţi acum. Oare de ce s-au îmbogăţit, „doar” câteva sute dintre TOŢI bugetarii.şi cu deosebire, bogătanii respectivi au fost sau sunt „parlamentari – bugetari” ? Mare greşeală au făcut atunci când s-au obligat
să-şi publice averile pe internet ! Mare greşeală, măi fratele meu ! Păi acum
şi-au dat seama ce greşeală incomensurabilă au făcut şi atunci, „penibilii” de la Curtea Constituţională le-au permis să se ascundă cu averile lor cu tot. (Aia cu „penibilii” n-am zis-o eu ! Expresia aparţine Supremului ! Dar, între noi fie vorba, penibili-penibili, dar sunt penibilii „noştri”, adică ai Supremului, că doar el i-a cocoţat acolo, chit că unul dintre ei nici nu vede să citească – e necesar să îi dicteze cel de la Cotroceni ce hotărâre să dea !). Pentru „bugetarii-parlamentari” mai vechi, e cam naşpa’ ! Aşa s-a putut vedea pe Internet cum aceştia au apărut, în doar doi – patru ani, cu pământuri, case, euroi, dolărei, etc. S-au putut face comparaţii. Şi se pot face şi acum aceste comparaţii – de unde au avut atâţia bani ? Pentru că salariul lor de „bugetari-parlamentari” nu le-ar fi permis, în nici-un caz, să dobândească asemenea avere ! Probabil că a funcţionat la toţi schema cu „mătuşa Tamara”, nu-i aşa, sau cu „soacra, socrul, fratele, etc... – mari afacerişti” !
Da’, ascultând sfatul parlamentarului, mai mult hidos decât burtos, mi-am propus să mă „descurc” ! O să caut adresa individului, ca să pot da o spargere la „cuibusorul lui de nebunii”. O să mă „enteresez” de banca unde îşi ţine lovelele, paraii şi o să dau o spargere, ca banca aia să dea faliment, iar individul să rămână la sapă de „lemn-Tănase”. Păi n-a zis individul că în capitalism „trebe” să ne „descurcăm” ? Păi, hai să „ne descurcăm” fraţilor şi cumnaţilor, că ăştia care ne conduc de peste 20 de ani, ne-au încurcat rău de tot, zău aşa ! Credeţi că mai este necesar să dzic ce culoare avea parlamentarul burtos-hidos-băţos ?

DORIN FILIP

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Nucile si ultima descoperire

Nucile si ultima descoperire


Consumate dupa fiecare masa, aceste fructe impiedica ingrosarea arterelor si previn bolile de inima.
Opt nuci pe zi va tin arterele flexibile, inima sanatoasa si previn aparitia atacului vascular cerebral, arata un studiu realizat de cercetatorii americani de la Barcelona ’s Hospital Clinico, aparut in publicatia "American College of Cardiology".
Specialistii citati de BBC News va sfatuiesc sa consumati nuci mai ales dupa o masa bogata in grasimi pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urma le au asupra organismului.
Nucile, mai sanatoase decat uleiul de masline
Cercetarea a constat in monitorizarea a 24 de adulti, jumatate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealalta jumatate cu un nivel ridicat. Participantii la studiu au primit doua portii de salam bogat in grasimi si branza, pe care le-au consumat la un interval de o saptamana.

La una dintre portii, cercetatorii au adaugat cinci lingurite de ulei de masline, iar la cealalta, miezul a opt nuci. Testele au aratat ca atat uleiul de masline, cat si nucile au ajutat la reducerea inflamatiilor din artere care apar brusc dupa o masa bogata in grasimi saturate si care, in timp, favorizeaza intarirea arterelor si creste riscul unor boli de inima si al atacului vascular cerebral.
Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de masline, nucile au mai ajutat si la mentinerea elasticitatii si flexibilitatii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului.
Trateaza tulburarile de ritm cardiac
Cercetatorii au mai observat ca acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburari ale ritmului cardiac. Ei i-au avertizat pe participantii la studiu ca pot manca absolut tot ceea ce doresc, cu conditia sa consume si nuci.
"Acest lucru demonstreaza ca grasimile protectoare din nuci inlatura efectele grasimilor saturate din dieta, pe cand o grasime neutra, precum uleiul de masline, nu are un rol atat de important", afirma Robert Vogel, profesor la University of Maryland, Baltimore.
Pentru ca sunt elastice, arterele se pot intinde atunci cand fluxul sanguin se imbunatateste. Consumul de grasimi intrerupe producerea de oxid nitric de catre "captuseala" arterelor, necesar pentru mentinerea flexibila a vaselor de sange. Nucile mai contin antioxidanti si arginina, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric.

Pentru vegetarieni
Combinati nucile cu legume si paine
Nucile si alunele pot inlocui majoritatea nutrientilor animali in cazul persoanelor vegetariene. Printre nutrienti se numara cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu si proteine.
Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci si alune sunt inferioare calitativ celor animale. Cu toate acestea, in combinatie cu paine, cereale si leguminoase (mai ales soia si linte) se poate obtine gama intreaga si echilibrata de aminoacizi esentiali.
 

miercuri, 10 noiembrie 2010

Initiativa cetateneasca de revizuire a Constitutiei Romaniei

SCMD lanseaza initiativa cetateneasca de revizuire a Constitutiei Romaniei, anuntata inca din luna iulie a.c. Ii rugam pe toti membrii si simpatizantii SCMD sa multiplice tabelul si sa se implice in strangerea de semnaturi.
Avem nevoie de minimum 500.000 de semnaturi, din 25 de judete. Speram insa ca fiecare membru al SCMD sa poata strange intre 50 si 100 de semnaturi.
Tabele se vor redacta in doua exemplare originale.

In curand vom lansa si strangerea de semnaturi pentru o initiativa legislativa pe un Proiect de Lege a interesului national, propus de catre domnul Col. (r) Pricopi Gelu, Presedintele Filialei Bacau a SCMD.

Termenul de finalizare si expediere a acestor tabele: sfarsitul lni ianuarie 2011.

Honor et Patria! Vae victis!

BIROUL OPERATIV AL SCMD

Legea sistemului unitar de pensii publice a fost respinsa de Senat

Va informam ca Legea sistemului unitar de pensii publice a fost respinsa astazi, 10.11.2010, in Senatul Romaniei.
Aceasta va fi trimisa la Camera Deputatilor unde se va aplica procedura de rediscutare.
Toate eforturile SCMD se vor indrepta, din nou, asupra informarii si convingerii tuturor deputatilor in ceea ce priveste necesitatea eliminarii referirilor la militarii in rezerva si in retragere.

Honor et Patria! Vae victis!

BIROUL OPERATIV AL SCMD

marți, 9 noiembrie 2010

Moment de cumpana - scrisoare catre pensionarii militari

Dezmăgirea este sentimentul care te poate dărâma într-un moment al luptei, te poate opri sub focul nimicitor al duşmanului, te poate arunca în tabăra celui ce-ţi vrea sufletul.
Apariţia dezamăgirii deschide larg porţile intrării cozii celui care e  mai negru decât noaptea, favorizeaza capitularea.
Acest sentimant îl sesizez la unii camarazi care şi-au pus speranţa în apariţia tumultoasă a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate cu noua sa conotaţie a cadrelor militare în rezervă şi retragere din tot sistemul naţional de securitate.
Se pune întrebarea - de ce SCMD a apărut ca salvatorul viitorului pensionarilor militari. Pentru că Asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi retragere, existente la nivelul instituţiile componente ale sistemului de securitate naţională, nu au schiţat nici-un gest de apărare a drepturilor membrilor lor.
SCMD s-a constituit după reguli create pe loc, de factură sindicală, acceptate în primă fază, revăzute, conducerile filialelor au fost realese şi s-a manifestat ca o forţă în creştere care dădea speranţe pensionarilor militari, cadre militare în rezervă şi retragere că drepturile lor nu vor fi afectate, că nu vor fi umiliţi, şi nu vor deveni simpli pensionari civili după o viaţă cazonă, plină de privaţiuni şi lipsită de drepturi civile.
La unele idei de anarhism, cred ca anarhia nu a creat-o vre-un pensionar militar, ci acela care a bulversat ierarhia valorilor umane şi a gradelor militare, adică tocmai cel care ocupă funcţia supremă de conducere a sistemului militar român.
Este adevărat, drepturile pierdute trebuie reciştigate în justiţie, dar pensionarii militari un trebuie să ajungă pradă barourilor de avocaţi. Avocaţii au calculat că la 200 de petenţi  au încasări de circa 30.000 euro, ceea ce înseamnă că unii avocaţi pot ieşi onorabil din criză, putand încasa, de la cei aproximativ 80.000 de pensionari militari, cam 12 milioane de euro. De ce domnilor să se golească buzunarele pensionarilor militari de o aşa sumă de mare. Poate dacă s-ar pune problema ca pe acceşti bani să se cumpere 3 – 4 avioane moderne noi, pensionarii ar fi de acord. Dar sa fie furaţi, chiar şi indirect, de comandantul suprem, cred că nici unul din cei care şi-au lasat sănătatea în misiuni şi poligoane un este de acord.
Ii cred pe cei care se manifestă furioşi împotriva obărşiei civile a domnilor Dogaru şi Pricină, dar atunci când a trebuit să ia atitudine, domnii ofiţeri de carieră unde au fost, de ce nu au avut iniţiativa celor doi militari de conjuctură. Se ştie că în război câştigă cel care are iniţiativa şi realizează surprinderea.
In acelasi timp şi conducătorii fondatori, autoimpuşi trebuie să realizeze că Sindicat înseamnă cu totul altceva decât unitate militară. Dar chiar şi în sistemul militar hotărârile se iau pe baza informaţiilor, analizei situaţiei şi elaborării a mai multor variante de hotărâre de organisme special constituite. Diferenţa ar fi ca la militărie hotărârea o ia comandantul, alegând una din variantele propuse de statul major, iar la sindicat, hotărârea se ia în mod democratic în consensul consiliului director, adică a reprezentanţilor din conducerea centrală şi cea teritorială, cel puţin pentru deciziile strategice. Şi nouă nu trebuie să ne explice cineva ce înseamnă strategic.
Chiar dacă discuţiile apărute sunt introduse de cozi de mătură pentru dezbinarea Sindicatului, principiile democratice sindicale şi de transparenţă, inclusiv în domeniul financiar, trebuie respectate.
Cine nu înţelege aceste principii nu are ce căuta în sindicat.
Forţa Sindicatulului trebuie să stea în ţelul pe care îl are, numarul mare al membrilor, în disciplina tipic militară, voluntariat, consultarea permanentă a şefilor de filiale, informarea membrilor şi luarea deciziilor în timp oportun, intr-o transparenţă nepătată de secretomanie.
Toate acestea pot fi analizate şi hotărâte în Adunarea Generală a Birourilor şefilor de filiale. Pot continua numai dacă se ajunge la un consens general de recunoaştere şi respectare a principiilor mai sus enumerate. Dacă nu, cauza pensionarilor militari este pierdută şi aceştia vor disparea, în România, devenid nişte nefericiţi civili.

7 noiembrie 2010                                         
          Ceraşu – Prahova       
                                 General de Divizie (r) PETRE VASILESCU

luni, 8 noiembrie 2010

Adrian Paunescu s-a intalnit cu vesnicia

Adrian Paunescu s-a intilnit cu vesnicia
De Dorel Pietrareanu
 
Fiecare muritor are dreptul sa scrie ce simte!
Se pare ca adevaratele genii, ca si sfintii, sunt apreciate dupa ce asfintesc!
Uriasii culturii romanesti, marile valori se duc incet, incet intr-o lume a stelelor mereu stralucitoare, de unde ne vor veghea si poate ne vor indruma catre o mentalitate mai sanatoasa. Acum, a mai murit o bucata din noi, din Romania, si ne doare mult. Pleaca dintre noi toti cei buni, cei care ne-au imbogatit spiritual si care ne-au luminat mintile. Ei pleaca, iar noi raminem intr-o Romanie saracita pe toate planurile. Se pare ca si Dumnezeu are de gind sa-si faca un cenaclu...
 
Nu am avut sansa de a-l cunoaste pe “Omul” Adrian Paunescu, dar ma inclin cu admiratie si respect in fata “Poetului” Adrian Paunescu. Paunescu era omul care respira cuvintul, poezia.
 
Fac parte din generatia Cenaclului Flacara. Atunci si acolo, in liceul militar si in scoala militara, acest poet, prin Cenaclul Flacara, mi-a adus o raza de lumina in adolescenta mea cazona, o speranta care poate la vremea aceea ar fi incetat sa mai existe. Noua cine ne mai ofera acea speranta, astazi? A fost omul care a umplut nu doar stadioanele ci si inimile noastre in acele vremuri tulburi si a tinut tineretul conectat la cultura adevarata, la muzica buna, la viata frumoasa.
 
A fost un om angajat in toate evenimentele majore ale timpului sau, si prin aceasta a fost un exemplu. Cât a gresit, ce a gresit... sa arunce piatra cel care e complet inocent, cum zice Biblia. In anii aceia intunecati, poetul Adrian Paunescu a fost o Flacara a spiritului liber. A avut o contributie importanta, atit cat timpul sau i-a permis, in a da identitate unei "generatii in blugi" care, se stie, s-a razvratit contra comunismului in 1989. Se cuvine sa nu mai aruncam cu noroi in acest patriot adevarat. Macar in aceste zile!
 
Faptul ca nu si-a renegat niciodata convingerile politice de stanga si nu a facut traseism politic dupa cum a batut vantul, arata ca era un om care avea curajul in a-si sustine crezul! Consider ca angrenarea lui Paunescu in politica nu avea de-a face cu spiritul artistic a poetului. Adrian Paunescu nu avea nevoie de functii, deoarece el avea functia, brandul de Adrian Paunescu. Asta vis-a-vis de valoare. Poetul ramane poet, iar epigonii epigoni!
 
Consider ca a fost un geniu al culturii romane intr-o perioada neagra a istoriei romane! Recunoasterea valorii artistice insa ramane si va dainui atata timp cat fiecare dintre noi care citeste o poezie a lui Adrian Paunescu, se va regasi in strafundul sufletului.
 
Romania este si mai saraca si mai trista, iar noi tot mai singuri in fatza prostiei agresive, a subculturii si dementei unei societati profund bolnave.
 
Istoria o sa-l aseze la locul cuvenit in Panteonul Culturii poporului roman, pe care atit de mult l-a iubit. Daca si pentru cit a gresit il va judeca Dumnezeu. Paunescu va ramine un strop de nemurire in istoria nefiresc de zbuciumata a romanilor.
 
Cu siguranta insa, a plecat suparat dintre noi, suparat pe vremurile pe care le traim, pe imoralitatea care ne inconjoara, pe rautatea, avaritia si aroganta celor ce ne conduc astazi, cei ce duc tara catre nicaieri, cei care cu voie sau fara voie, distrug sperantele, viitorul si valorile autentice. Nu mai stim ori, am cam uitat sa iubim tara, oamenii.
Sper ca de acum, undeva acolo sus, sa aiba parte in sfarsit de liniste sufleteasca si sa continue sa creeze poezii nemuritoare, pentru ingeri. Acolo unde a ajuns poate reuseste sa faca o Constitutie a Raiului, in versuri. Maestre, cind vei ajunge in audienta la Domnul, roaga-l te rog sa trezeasca romanii din indiferenta, prostie, manelism si mitocanie!
 
Probabil ca Maestrul ne-ar ruga sa fim optimisti. Am ramas cu poeziile lui, deci nu suntem inca singuri!
 
Dumnezeu sa-i ierte greselile si sa-i linisteasca sufletul, iar pe noi, romanii, sa ne faca mai buni!!

vineri, 5 noiembrie 2010

Sincere condoleante familiei, sincere condoleante natiunii romane!


“”S-a stins lumina lumii”” – a sunat rezumarea in cuvinte pentru contemporani, a vestii disparitiei premature in tabara de la Zemun a cruciatului roman Iancu de Hunedoara.

 Aceeasi consternare si aceleasi sentimente le-au incercat alaturi de toti romanii care mai simt romaneste si militarii, la aflarea vestii ca in in aceasta dimineata s-a savarsit prematur din viata un alt mare cruciat roman, cruciat de data aceasta contemporan, un mare luptator pentru Adevar, pentru drepturile legitime ale natiunii noastre dar si in primul rand, pentru cultura romana si pentru toate valorile ei autentice, poetul national Adrian Paunescu.

Aceasta disparitie se inscrie intr-un lung si cumplit sir de pierderi de valori ale neamului urmand indeaproape lui Grigore Vieru, Mihai Ungheanu si Mircea Micu.

Pentru cultura romana, pentru limba romana, pentru firavele sperante de viitor ale romanilor, pierderea este ireparabila.

In ceea ce priveste omul de geniu si opera sa, Istoria va desparti in viitor, ca de obicei, apele.

In calitate de contemporani, noi nu putem decat sa ne exprimam durerea in fata acestei nedrepte pierderi si sa transmitem condoleantele noastre atat familiei cat si natiunii romane, in egala masura indoliate. Si ne mai exprimam totodata convingerea ca de acolo de unde este, poetul si luptatorul care a fost fratele nostru, al tuturor, va sti sa ne lumineze in continuare calea, in clipele de cumpana.

Dumnezeu sa-l odihneasca!


SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
ASOCIATIA CADRELOR MILITARE IN REZERVA SI IN RETRAGERE “”AVRAM IANCU”” -  ORADEA

Catre membrii filialelor SCMD din Bucuresti

Din informatiile primite astazi, vineri, 05.11.2010, orele 12.00, am aflat ca luni, 08.11.2010, in jurul orelor 16.00, se va dezbate in plenul Senatului Legea 124/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Interesandu-ne in mod deosebit amendamentele referitoare la scoaterea tuturor prevederilor referitoare la pensionarii militari, din respectiva Lege si pastrarea Legilor 164/2001 si 179/2004 ca legi ocupationale distincte, timpul fiind foarte scurt, va rugam ca toti cei ce doresc sa asiste la dezbateri sa ne comunice prin telefon sau prin e-mail, la Secretariat, numele si prenumele, seria si nr cartii de identitate, pana sambata ,06.11.2010, orele 14.00.
Vom solicita de la Senat aprobarea de acces in cursul diminetii de luni, 08.11.2010. Confirmarea privind aprobarea accesului va fi transmisa in timp oportun.

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) Dogaru Mircea

Informare privind desfasurarea sedintei Comitetului Director al SCMD, din ziua de 04.11.2010

PROCES VERBAL

Incheiat astazi, 04.11.10, in sedinta Comitetului Director al SCMD.

Participa urmatorii membri ai Comitetului Director:
  1. Col. (r) Dogaru Mircea
  2. Gl. Bg. (r) Balan Iosif
  3. Col. (r) Pricina Valeriu
  4. Col. (r) Monac Constantin
  5. Lt. Col. (r) Apostol Constantin
  6. Lt Col (r) Ana Winzer
  7. Lt. Col (r) Cobuz Elena
Invitati:
  1. Col Swider P – Presedintele Comisiei de Cenzori
  2. Dna Perianu Stela – contabil al SCMD


Presedintele SCMD informeaza participantii la sedinta despre unele propuneri facute de catre presedintii filialelor din Bucuresti si din localitati apropiate, participanti la adunarea de bilant si analiza a activitatilor desfasurate de catre SCMD in Capitala, in zilele de 25 si 27 octombrie a.c.

Participantii la sedinta apreciaza ca, prin actiunile planificate si executate, SCMD si-a sporit credibilitatea in randul marilor organizatii sindicale si in randul opiniei publice, este un succes de imagine si acesta trebuie exploatat in continuare.

Se trece la ordinea de zi:

  1. Se analizeaza propunerea de sistare a tuturor comentariilor de pe blogurile SCMD. In acest sens  s-au pronuntat filialele din Bucuresti, Slatina, Calarasi, etc.  Dna Winzer opineaza ca aceasta masura limitam dreptul la opinie. Masura se supune la vot si se aproba cu doua abtineri, dna Winzer si dna Cobuz.

  1. Domnii Col Tudor Marian – presedintele Filialei Sector 6 Bucuresti si  Col Racasan Stefan – presedintele Filialei Sector 2 Bucuresti, vor prezenta grupul de lucru, care sa-si asume sarcina centralizarii tuturor propunerilor de ROF ale filialelor si a elaborarii unei forme generale de ROF, in conformitate cu Statutul actual al SCMD. Aceasta va fi trimisa filialelor spre analiza si completare, urmand a fi definitivata si instituita ca document oficial al SCMD la urmatorul Consiliul National al Reprezntantilor. Se supune la vot si se aproba in unanimitate.


  1. Tot in doua zile, Col Icleanu Dragos sa prezinte, pe baza propunerilor filialelor, numele membrilor unui colectiv de audit financiar. Dl Apostol propune sa se lamureasca situatia, in statut se precizeaza ca doar Comisia de Cenzori este cea care verifica situatia financiara. Dl Dogaru spune ca ar fi bine, in loc de audit extern, sa apelam la expertii nostri. Ia cuvantul Col Swider - presedintele Comisiei de cenzori: am fost desemnat sa aleg un expert contabil si un specialist. Am inteles ca suntem desemnati provizoriu si ca vor veni si altii in sprijinul nostru. Am facut toata munca cu buna credinta. Diversionistii nu au ce cauta in structurile de conducere ale SCMD. Apoi a prezentat Raportul Comisiei de cenzori pe perioada 01.10.2009- 30.09.2010.  Se supune la vot ca acest raport sa fie imbunatatit cu ajutorul specialistilor, care vor fi prezentati in urmatoarele doua zile de Col Dragos Icleanu. Acesta va fi un colectiv de sprijin al Departamentului economico-financiar si al tuturor viitoarelor comisii de cenzori, urmand sa contribuie si la elaborarea procedurilor financiare. In acest moment, dna Winzer s-a ridicat, deranjata de termenul “”diversionisti””, rostit de dl. Col Swider, si a parasit sedinta, spunand ca isi da demisia, pt ca este acuzata pe nedrept. Membrii ramasi aproba in unanimitate constituirea unui colectiv de audit financiar, pentru ca orice tentativa de distrugere a sindicatului din exterior cu sprijin intern, pe tema cheltuielilor “”nejustificate”” sa fie sortita esecului.

  1. Dl. Dogaru spune ca din acest moment spera sa se termine cu “”dizidenta”” din Comitetul Director si ca va recomanda BO ale Filialelor sa ia masuri de contracarare a acelora care executa misiuni de destabilizare a sindicatului . Membrii fondatori nu fac parte din nici o filiala, constituie un grup aparte. Dl Monac spune ca s-a mai si gresit, si uneori am fost depasiti de multitudinea problemelor. Ce a fost a fost, trebuie sa mergem inainte. Sa avem intelepciunea necesara de a merge mai departe. Nu a existat suficienta transparenta. Unii si-au depasit competentele in mod nejustificat. Sa fim mai concesivi unii fata de altii. Propune un proiect de hotarare.

  1. Proiectul se supune la vot si se aproba in unanimitate. Acesta este anexat la prezentul proces verbal.


  1. Dl Apostol a prezentat un set de masuri privind reglementarea activitatii financiar contabile si de achizitii. Acestea urmeaza  sa fie analizate in sedinta urmatoare a Comitetului Director.

Sedinta se incheie.

Subsemnatii, confirmam cele inscrise in prezentul proces verbal:

Col. (r) Dogaru Mircea
Gl. Bg. (r) Balan Iosif
Col. (r) Pricina Valeriu
Col. (r) Monac Constantin
Lt. Col. (r) Apostol Constantin
Lt Col (r) Ana Winzer
Lt. Col (r) Cobuz Elena



Poetul Adrian Paunescu a incetat din viata

Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale şi hepatice. Doctorul Şerban Brădişteanu, şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineaţă, la ora 8.30, că inima lui Păunescu a încetat să bată la ora 7.15.

Romania este mai saraca astazi. A plecat dintre noi un mare patriot, un mare poet, un mare om.

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i ocroteasca familia indurerata!

Va prezentam noua armata PDL + UNPR sau cum uniforma si gradele Armatei Romane cad in derizoriu ...

Protestul de la ANAF