În timp ce agenţia de ştiri turcă Anatolia nu scria un rând despre bomba publicistică a zilei de 29 iulie a.c., canalele occidentale de televiziune titrau cu litere de-o şchioapă: “Şeful armatei turce, generalul Işik Koşaner a demisionat împreună cu liderii celor trei categorii de forţe armate – terestre, navale şi aeriene.”
Gestul de solidaritate al celor patru generali turci confirmă tensiunile acumulate, în ultimii ani, între conducerea militară – deprinsă să apere caracterul laic al statului naţional – şi guvernul actual, cu opţiuni islamiste exprimate la cel mai înalt nivel.
Gestul de solidaritate al celor patru generali turci confirmă tensiunile acumulate, în ultimii ani, între conducerea militară – deprinsă să apere caracterul laic al statului naţional – şi guvernul actual, cu opţiuni islamiste exprimate la cel mai înalt nivel.
Repetatele întrevederi între calmul general Koşaner şicolericul premier turc Recep Tayyip Erdogan nu au dus la găsirea unui modus vivendi între executivul de la Ankara şi conducerea Forţelor Armate Turce.
Generalul Işik Koşaner
Miza ultimei confruntări din spatele uşilor închise?Viitoarele numiri în funcţii cheie, care urmează a fi luate în discuţie, săptămâna următoare, de Consiliul Militar Suprem. Generalul Işik Koşaner, sprijinit de şefii celor trei categorii de forţe armate, dorea să fie promovaţi ofiţeri merituoşi, fără conexiuni cu arealul islamic.
Premierul Erdogan a respins nominalizările lui Koşaner pe motiv că ofiţerii propozabili la avansarea în grad şi funcţie ar fi fost implicaţi în aşa-zisa tentativă de lovitură de stat din anul 2003.
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan
În acel an, la ordinul premierului, au fost înregistrate dialogurile derulate în cadrul unui amplu exerciţiu teoretic, între generali şi ofiţeri din conducerea centrală a armatei, unde s-a luat în calcul şi ipoteza intervenţiei militare, pentru înlăturarea guvernului, dacă acesta exagerează cu măsurile menite a transforma Turcia într-un stat islamic, condus de o manieră autocratică.
În acel an, la ordinul premierului, au fost înregistrate dialogurile derulate în cadrul unui amplu exerciţiu teoretic, între generali şi ofiţeri din conducerea centrală a armatei, unde s-a luat în calcul şi ipoteza intervenţiei militare, pentru înlăturarea guvernului, dacă acesta exagerează cu măsurile menite a transforma Turcia într-un stat islamic, condus de o manieră autocratică.
Au urmat arestări, destituiri şi diminuarea drastică a rolului armatei, ca garant al caracterului laic al statului turc. 17 generali şi amirali care urmau să fie promovaţi au fost arestaţi şi condamnaţi la închisoare. Alţi două sute de ofiţeri au fost tot atunci acuzaţi de conspiraţie împotriva puterii de stat.
În declaraţia publică oferită pentru explicarea demisiei sale, generalul Koşaner a precizat că a procedat aşa deoarece a dedus că este necesară.
Altfel spus, nu dorea să subscrie la numiri sugerate de premier, pe alte criterii decât cele legate de competenţa profesională şi un parcurs al carierei care să justificecomanda anumitor eşaloane din armată.
Fiind conştient că se află pe muchie de cuţit, premierul Erdogan s-a limitat la precizarea că toţi cei patru generali i-au comunicat decizia de a trece în rezervă.
Şi a avut grijă ca presa turcă să fie informată că generalul Necdet Ozel, şeful jandarmeriei, ar putea fi înlocuitorul lui Koşaner.
Mesajul către alegători? Nu toţi generalii gândesc precum cei patru demisionari în bloc…
Atenţi la coincidenţe, jurnaliştii turci au observat că cele patru demisii au survenit la câteva ore după ce generali şi ofiţeri turci au fost acuzaţi, de un tribunal civil, că au desfăşurat o campanie pe…Internet, prin care au subminat autoritatea morală, politică, legală, a guvernului!
Generalul Koşaner a ajuns liderul armatei în urmă cu un an de zile, după ce premierul turc a respins propunerea iniţială a Consiliului Militar Suprem, prin care generalul Hasan Igsiz devenea şeful apărării Turciei. Igsiz era pe lista celor acuzaţi că ar fi pus la cale complotul amintit.
Atunci, în 2003, guvernul de sorginte islamică a avut grijă să alimenteze presa din Ankara cu zvonuri privind planurile complotiştilor de a arunca în aer unele moschee, de a provoca tensiuni militare cu Grecia, de a institui haosul politic. Un context perfect pentru justificarea loviturii militare de stat.
La vremea respectivă, opinia publică nu a dat crezare avocaţilor apărării care aveau suficiente documente pentru a proba faptul că nu era vorba decât de un antrenament obişnuit, de comandament, conform unei planificări aprobate anterior, menit a vedea modul de acţiune, în cazul ajungerii la situaţia unei revolte politice împotriva guvernului aflat la putere.
Situaţia este tensionată în capitala turcă, unde revin din concedii oamenii politici importanţi.
Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria republicană a Turciei! Este greu de prevăzut reacţia eşalonului secund,de la nivelul central al forţelor armate.
Generalul Koşaner, liderul armatei turce a recurs la demisie după întrevederea avută cu preşedintele Abdullah Gul şi cu premierul Erdogan.
Concomitent şi-au anunţat public demisia, printr-uncomunicat de presă, şeful forţelor terestre, generalul Erdal Ceylanoglu, comandantul forţelor navale, amiralul Esref Ugur Yigit şi liderul forţelor aeriene, generalul Hasan Aksay.
Televiziunea turcă a transmis informaţia că la ora actuală peste 40 de generali şi amirali şi 360 de ofiţeri cu grad superior sunt în închisoare, fiind acuzaţi de tentativă de lovitură de stat.Agenţia Associated Press a apreciat că nu este clar care va fi următoarea mişcare a militarilor. Totuşi, o primă observaţie a reporterilor occidentali merită a fi reţinută. Nu mai iese nimeni din unităţile militare.
Chiar dacă a fost confirmat faptul că generalul Necdet Ozel a părăsit pe 29 iulie seara, târziu, biroul premierului – el fiind acum militarul activ cu gradul cel mai mare în forţele armate – nimeni nu se hazardează să afirme cine comandă, în aceste ore, armata Turciei.
