Dezmăgirea este sentimentul care te poate dărâma într-un moment al luptei, te poate opri sub focul nimicitor al duşmanului, te poate arunca în tabăra celui ce-ţi vrea sufletul.
Apariţia dezamăgirii deschide larg porţile intrării cozii celui care e mai negru decât noaptea, favorizeaza capitularea.
Acest sentimant îl sesizez la unii camarazi care şi-au pus speranţa în apariţia tumultoasă a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate cu noua sa conotaţie a cadrelor militare în rezervă şi retragere din tot sistemul naţional de securitate.
Se pune întrebarea - de ce SCMD a apărut ca salvatorul viitorului pensionarilor militari. Pentru că Asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi retragere, existente la nivelul instituţiile componente ale sistemului de securitate naţională, nu au schiţat nici-un gest de apărare a drepturilor membrilor lor.
SCMD s-a constituit după reguli create pe loc, de factură sindicală, acceptate în primă fază, revăzute, conducerile filialelor au fost realese şi s-a manifestat ca o forţă în creştere care dădea speranţe pensionarilor militari, cadre militare în rezervă şi retragere că drepturile lor nu vor fi afectate, că nu vor fi umiliţi, şi nu vor deveni simpli pensionari civili după o viaţă cazonă, plină de privaţiuni şi lipsită de drepturi civile.
La unele idei de anarhism, cred ca anarhia nu a creat-o vre-un pensionar militar, ci acela care a bulversat ierarhia valorilor umane şi a gradelor militare, adică tocmai cel care ocupă funcţia supremă de conducere a sistemului militar român.
Este adevărat, drepturile pierdute trebuie reciştigate în justiţie, dar pensionarii militari un trebuie să ajungă pradă barourilor de avocaţi. Avocaţii au calculat că la 200 de petenţi au încasări de circa 30.000 euro, ceea ce înseamnă că unii avocaţi pot ieşi onorabil din criză, putand încasa, de la cei aproximativ 80.000 de pensionari militari, cam 12 milioane de euro. De ce domnilor să se golească buzunarele pensionarilor militari de o aşa sumă de mare. Poate dacă s-ar pune problema ca pe acceşti bani să se cumpere 3 – 4 avioane moderne noi, pensionarii ar fi de acord. Dar sa fie furaţi, chiar şi indirect, de comandantul suprem, cred că nici unul din cei care şi-au lasat sănătatea în misiuni şi poligoane un este de acord.
Ii cred pe cei care se manifestă furioşi împotriva obărşiei civile a domnilor Dogaru şi Pricină, dar atunci când a trebuit să ia atitudine, domnii ofiţeri de carieră unde au fost, de ce nu au avut iniţiativa celor doi militari de conjuctură. Se ştie că în război câştigă cel care are iniţiativa şi realizează surprinderea.
In acelasi timp şi conducătorii fondatori, autoimpuşi trebuie să realizeze că Sindicat înseamnă cu totul altceva decât unitate militară. Dar chiar şi în sistemul militar hotărârile se iau pe baza informaţiilor, analizei situaţiei şi elaborării a mai multor variante de hotărâre de organisme special constituite. Diferenţa ar fi ca la militărie hotărârea o ia comandantul, alegând una din variantele propuse de statul major, iar la sindicat, hotărârea se ia în mod democratic în consensul consiliului director, adică a reprezentanţilor din conducerea centrală şi cea teritorială, cel puţin pentru deciziile strategice. Şi nouă nu trebuie să ne explice cineva ce înseamnă strategic.
Chiar dacă discuţiile apărute sunt introduse de cozi de mătură pentru dezbinarea Sindicatului, principiile democratice sindicale şi de transparenţă, inclusiv în domeniul financiar, trebuie respectate.
Cine nu înţelege aceste principii nu are ce căuta în sindicat.
Forţa Sindicatulului trebuie să stea în ţelul pe care îl are, numarul mare al membrilor, în disciplina tipic militară, voluntariat, consultarea permanentă a şefilor de filiale, informarea membrilor şi luarea deciziilor în timp oportun, intr-o transparenţă nepătată de secretomanie.
Toate acestea pot fi analizate şi hotărâte în Adunarea Generală a Birourilor şefilor de filiale. Pot continua numai dacă se ajunge la un consens general de recunoaştere şi respectare a principiilor mai sus enumerate. Dacă nu, cauza pensionarilor militari este pierdută şi aceştia vor disparea, în România, devenid nişte nefericiţi civili.
7 noiembrie 2010
Ceraşu – Prahova
General de Divizie (r) PETRE VASILESCU
