Adrian Paunescu s-a intilnit cu vesnicia
De Dorel Pietrareanu
Fiecare muritor are dreptul sa scrie ce simte!
Se pare ca adevaratele genii, ca si sfintii, sunt apreciate dupa ce asfintesc!
Uriasii culturii romanesti, marile valori se duc incet, incet intr-o lume a stelelor mereu stralucitoare, de unde ne vor veghea si poate ne vor indruma catre o mentalitate mai sanatoasa. Acum, a mai murit o bucata din noi, din Romania, si ne doare mult. Pleaca dintre noi toti cei buni, cei care ne-au imbogatit spiritual si care ne-au luminat mintile. Ei pleaca, iar noi raminem intr-o Romanie saracita pe toate planurile. Se pare ca si Dumnezeu are de gind sa-si faca un cenaclu...
Nu am avut sansa de a-l cunoaste pe “Omul” Adrian Paunescu, dar ma inclin cu admiratie si respect in fata “Poetului” Adrian Paunescu. Paunescu era omul care respira cuvintul, poezia.
Fac parte din generatia Cenaclului Flacara. Atunci si acolo, in liceul militar si in scoala militara, acest poet, prin Cenaclul Flacara, mi-a adus o raza de lumina in adolescenta mea cazona, o speranta care poate la vremea aceea ar fi incetat sa mai existe. Noua cine ne mai ofera acea speranta, astazi? A fost omul care a umplut nu doar stadioanele ci si inimile noastre in acele vremuri tulburi si a tinut tineretul conectat la cultura adevarata, la muzica buna, la viata frumoasa.
A fost un om angajat in toate evenimentele majore ale timpului sau, si prin aceasta a fost un exemplu. Cât a gresit, ce a gresit... sa arunce piatra cel care e complet inocent, cum zice Biblia. In anii aceia intunecati, poetul Adrian Paunescu a fost o Flacara a spiritului liber. A avut o contributie importanta, atit cat timpul sau i-a permis, in a da identitate unei "generatii in blugi" care, se stie, s-a razvratit contra comunismului in 1989. Se cuvine sa nu mai aruncam cu noroi in acest patriot adevarat. Macar in aceste zile!
Faptul ca nu si-a renegat niciodata convingerile politice de stanga si nu a facut traseism politic dupa cum a batut vantul, arata ca era un om care avea curajul in a-si sustine crezul! Consider ca angrenarea lui Paunescu in politica nu avea de-a face cu spiritul artistic a poetului. Adrian Paunescu nu avea nevoie de functii, deoarece el avea functia, brandul de Adrian Paunescu. Asta vis-a-vis de valoare. Poetul ramane poet, iar epigonii epigoni!
Consider ca a fost un geniu al culturii romane intr-o perioada neagra a istoriei romane! Recunoasterea valorii artistice insa ramane si va dainui atata timp cat fiecare dintre noi care citeste o poezie a lui Adrian Paunescu, se va regasi in strafundul sufletului.
Romania este si mai saraca si mai trista, iar noi tot mai singuri in fatza prostiei agresive, a subculturii si dementei unei societati profund bolnave.
Istoria o sa-l aseze la locul cuvenit in Panteonul Culturii poporului roman, pe care atit de mult l-a iubit. Daca si pentru cit a gresit il va judeca Dumnezeu. Paunescu va ramine un strop de nemurire in istoria nefiresc de zbuciumata a romanilor.
Cu siguranta insa, a plecat suparat dintre noi, suparat pe vremurile pe care le traim, pe imoralitatea care ne inconjoara, pe rautatea, avaritia si aroganta celor ce ne conduc astazi, cei ce duc tara catre nicaieri, cei care cu voie sau fara voie, distrug sperantele, viitorul si valorile autentice. Nu mai stim ori, am cam uitat sa iubim tara, oamenii.
Sper ca de acum, undeva acolo sus, sa aiba parte in sfarsit de liniste sufleteasca si sa continue sa creeze poezii nemuritoare, pentru ingeri. Acolo unde a ajuns poate reuseste sa faca o Constitutie a Raiului, in versuri. Maestre, cind vei ajunge in audienta la Domnul, roaga-l te rog sa trezeasca romanii din indiferenta, prostie, manelism si mitocanie!
Probabil ca Maestrul ne-ar ruga sa fim optimisti. Am ramas cu poeziile lui, deci nu suntem inca singuri!
Dumnezeu sa-i ierte greselile si sa-i linisteasca sufletul, iar pe noi, romanii, sa ne faca mai buni!!
