Balada unui creier mic

(după George Topârceanu)

Peste ţara sărăcită,
Peste gloata amorţită,
A venit aşa, deodată,
Unul pornit pe Armată.

Cu figura lui zăludă,
Pe la B 1 asudă,
Ca atins de ciumăfaie,
Voind Ţara să-l audă,
Dă din mână, se agită,
Iar ministra cea bălaie
Îl priveşte,
Cătrănită,
De la dânsa,
Din odaie.

Şi cum latră, şi tot latră
Despre "pensii nesimţite",
Ca o gloată idolatră,
Gospodinele, gătite
Cu şorţuri portocalii,
Uită nu doar de friptură,
Uită chiar
Şi de copii
Şi-i sorb vorbele
Din gură.

Chiar pe Zeus îl încântă
Logoreea ăstui nan
Gata să se ia la trântă
Cu acei care nu-i cântă
Lui, în strune, de vreun an.

- Hă, hă, hă,
Măi, Boc, mă,
Nu credeam c-o să mai fii
Premier pân-la Crăciun,
Că puteam şi eu să pun
Prim ministru o ... Elenă,
Cum, de mult, ea ar fi vrut,
Nu c-aş fi avut vreo jenă
(De-asta n-am eu niciodată),
Însă umple lumea toată
Că n-am pus-o ce-a cerut.
Dar de-acuş,
Zise el cu glas dogit,
Cu un iz de păhăruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit,
Hă, hă, hă,
Măi, Boc, mă,
Că eşti mic şi obosit...

de colonel (r.) Ilie Bâtcă