S-a tot discutat ,comentat , certat si contrat , lumea pe acest subiect pe blogul SCMD incat a atinge acest subiect e aproape egal cu o sinucidere .
Se pun doua intrebari cand vorbim de SCMD si politica.
Prima intrebare e , cum-care- ar trebui sa fie relatiile SCMD cu politicienii si partidele politice si a doua intrebare este care este politica SCMD .
Cum subiectele sunt vaste , am sa le iau pe rand . Pentru astazi sa abordam relatiile pe care un sindicat, sau mai bine zis sindicatul nostru ar trebui sa le aibe cu politicienii, cu partidele politice .Nu am pretentia de a da lectii sau de a arata cum trebuie facut, imi expun doar punctual de vedere care apoi poate fi comentat , adaugit, completat , sustinut sau combatut de toti cei care doresc sa isi spuna pararea strict pe subiect, si astfel poate ajungem la un punct de vedere comun , si de ce nu , la o linie de conduita a sindicatului .
Sindicatul, ca organizatie nu poate sta in afara vietii politice atata vreme cat toate aspectele vietii sociale , economice , politice care influenteaza viata cetatenilor , a membrilor de sindicat deci, sunt hotarate , legiferate, votate , stabilite de politicieni , aflati fie la putere fie in opozitie . Toate actiunile si deciziile sindicatului sunt determinate de modul in care politicienii, partidele din care fac parte , intocmesc si aplica legile . Parlament, guvern , organe ale puterii de stat , aparatul administrativ, toate sunt conduse de partide , care se sfasie intre ele pentru a obtine cate un post , o pozitie dominanta in unul sau mai multe parghii economiice sau politice . Asa ca vrand nevrand , si activitatea sindicatului se intersecteaza cu activitatea partidelor . Daca inainte , sindicatele se luptau cu patronatele , cu angajatorii , cu cei ce conduceau efectiv economia , daca grevele afectau mai mult sau mai putin ramurile economice aflate in conflict si patronii inteprinderilor respective , in ultimul timp, in Romania in mod special , grevele nu se mai fac impotriva acestora , sau ca raspuns al politicii patronatelor ci impotriva legiuitorului, impotriva partidelor care la putere fiind isi impun punctele de vedere si interesele de grup trecand peste interesele natiunii , interesele economiei sau ale statului .Din aceasta cauza este aproape imposibil acuma sa tragi o linie de demarcatie intre lupta sindicala si lupta politica si orice actiune sindicala sau greva este raportata automat la partidele politice , este susutinuta sau combatuta de partidele politice de politicieni care desi in aparenta sustin –sau combat- actiunile sindicatelor, de fapt sustin si combat punctele de vedere proprii respectiv pe ale opozantilor politici .Sindicatele , ca intreaga societate , sunt prinse undeva la mijloc intre aceste grupuri, de cele mai multe ori conduse de oameni fara scrupule care desi cu state vechi in partide , desi membri marcanti ai partidelor, desi sustinatori infocati ai unor doctrine , cunosc o singura lege “ LEGEA INTERESULUI PERSONAL SI AL IMBOGATIRII . Daca cineva crede ca un membru de partid chiar de la varf sta acolo din convingeri principiale , se inseala . Fiecare om politic si-a ales partidul care ii slujeste si prin care isi poate atinge cel mai bine interesele . De aici si migratia intre partide , dupa fiecare alegeri, de aici si declaratiile si voturile contradictorii de la o lege sau sesiune parlamentara la alta .Sa nu mai vorbim, migratiile – neoficiale – de voturi in functie de legea care se voteaza . Sunt nenumarate exemple de legi care desi initiate de un partid, care avea majoritatea , nu au trecut deoarece depasea intersele sumei majoritatii parlamentarilor, fara granite de partid (Legea ANI este un bun exemplu ) .In aceste situatii, lupta sindicala , devine o lupta intre Cetatean si Politician si vrem nu vream , suntem amestecati in viata politica .
Sindicatele nu fac politica . Corect . Hai sa vedem ce inseamna a face politica ? Fara a cauta in dictionare , fara a cauta ce spune legea , care de regula e facuta si ea de oamenii mai sus mentionati deci facuta dupa interesele lor , a face politica in acceptiunea clasica inseamna a milita pentru un partid sau altul, a-l sustine prin fapte si declaratii, a-i face propaganda ,a indemna oamenii sa sustina fie prin adeziuni fie prin vot, unul din partide . Membri de sindicat , chiar si membrii conducerilor sindicale , pot avea opinii personale legate de un partid sau altul, pot face parte dintr-un partid sau altul, dar aceste opinii trebuiesc pastrate in afara sindicatului, in afara adunarilor sindicale , in afara blogului sindidicatului. Asta nu inseamna ca nu pot sa-si expuna parerea vizavi de o actiune a unui grup parlamentar sau altul, dar sa nu facem propaganda pro sau contra unui partid .
Ei bine , asta nu are voie sa faca un sindicat . Atat si nimic mai mult .
In rest , orice contacte , orice discutii, orice negocieri vizavi de sustinerea unei legi sau nu, fac parte din categoria de actiuni pe care sindicatul nu numai ca le poate , dar e obligat sa le interprinda pentru a sustine interesele membrilor de sindicat .
Ca regula de aur, trebuie retinut faptul ca sindicatul trebuie sa fie echidistant si sa ofere aceleasi sanse la discutii si tratament pentru toate partidele , dar nimic nu le impiedica sa intensifice sau rarefieze discutiile cu un partid sau altul in functie de intelegerea si sustinerea primite de la fiecare( a nu se uita ca aceasta sustinere poate sa dispara dintr-un moment in altul , odata ce partidul respectiv s-a schimbat statutul sau pozitia , formand majoritatea parlamentara sau minoritatea in opozitie ) .Si sa nu uitam totusi ca vrem nu vrem, peste toate se interpune si legatura om-om , simpatiile sau afinitatile personale care pot influenta subiectiv natura relatiilor dintre conducerile sindicale si partide. Iar aceste afinitati duc la rezultate diferite de la o filiala la alta , lucru ce nu ar trebui sa mire sau sa deranjeze pe nimeni .
Mai este un aspect aici , legat de moralitate. Discutiile si negocierile purtate de conducerea sindicatului (atentie aici nu ma refer decat la o situatie ipotetica ) pentru obtinerea unor avantaje personale sau pentru obtinerea unor avantaje de grup care nu au nici o legatura cu interesele membrilor de sindicat . S-au intamplat cazuri in care unele sindicate au renuntat la greve pentru ca sefii sindicatului au “cazut la pace “ cu partidele , -guvernele pentru a inceta o greva sau a sustine o lege , iar rasplata a fost un loc eligibil pe listele partidului la viitoarele alegeri pentru seful de sindicat, sau o suma oarecare in contul respectivului sef . Si din pacate in Romania
Din pacate legea nu poate sanctiona acest tip de vanzari, pentru ca oamenii din partide , cei care fac si voteaza legile , nu sunt atat de tampiti, sa voteze legi prin care sa se bage in puscarie . Ei voteaza legi prin care nu pot fi bagati in puscarie .
Ca o concluzie , as spune ca sindicatul nu poate sta in afara vietii politice , dar nici nu poate face propaganda politica . Daca exista alte pareri sau completari, sunt binevenite .
Problema transformarii sindicatului intr-un partid e atat de absurda incat nici nu poate fi abordata . Dar inscrierea membrilor de sindicat intr-un partid mai vechi sau nou , este o problema de optiune personala. Daca cineva din interiorul sindicatului doreste sa isi faca un partid, este liber , dar sa isi caute prozeliti pe alte cai nu pe blogurile sindicatului .
Cu respect
Col.(r) Neacsu Marin
