Pamflet

„ONOAREA” şi „DEMNITATEA” unui IZMĂNAR !
(pamflet intenţionat)

Aşadar, dragă nănaşule, fraţilor şi cumnaţilor ! Staţi o ţâră, aşezaţi-vă-ntr-o rână, (adicătelea, pe o parte) şi ascultaţi o minunăţie minunată. Nu „a fost odată ca-n poveşti”, nu „demult-demult s-a întâmplat”, nu, nici pomeneală. A fost chiar real-real. Povestea se întâmpla să fie povestită la Be 1 (Tv) – păi unde aţi auzit dumneavoastră poveşti mai băsmuite decât la acest post prezidenţial ? Şi cine credeţi că era Povestitorul cel mai povestitor de minciuni (evident că nu-şi întrece stăpânii băsesbocişti !) Era, nimeni altul decât sinistrul adunăturii nenaţionale, ăla cu „onoarea nereperată”, onorabilul oneros (nu onctuos !) Adică izmănarul şef ! Nu-i dau numele că mie nu vrea să-mi plătească reclama ce i-aş face-o !
Individul ăsta are tupeul şi chiar mai mult decât atât, neobrăzarea şi ticăloşia să declare că, „indiferent ce cred unii şi alţii (adică, indiferent ce credem noi, ăştia, prostimea), eu (adică EL, viteazul vitejilor) am ONOARE şi DEMNITATE”. Aşa e, naşule, fraţilor şi cumnaţilor: individuil ăsta chiar are OROARE ( faţă de Armată, Poliţie, Jandarmeire) şi DENSITATE în trădări şi minciuni.
Păi, să o luăm metodic: de unde atâta ONOARE la acest individ care îşi trădează prietenii din PSD, îşi trădează propriile convingeri (de stânga, parcă, mi se pare că PSD-ul ar fi un partid de stânga) şi trece cu arme şi bagaje în tabăra băsesciano-bocistă, la PDL (care, s-ar zice că ar fi de dreapta, dar poate mă înşel eu – având în vedere măsurile egalitariste şi lozincile fluturate de marii şi bravii noştri conducători, geniile geniilor (iertaţi-mă, era să scriu adevărul – adică geniile genunilor întunecate), precum „să luăm de la cei care au şi să dăm la cei care au mai puţin”. Dar să îl înţelegem pe acest izmănar – pentru el idolul suprem este CONDUCĂTORUL, farul călăuzitor, un exemplu de urmat, (I)luminatul iluminaţilor. Aşa cum şeful lui suprem, s-a înconjurat de o gaşcă de mafioţi, şi individul izmănar s-a înconjurat de o gaşcă de trădători care, evident, nu urmăresc decât „scopurile nobile” ale îmbogăţirii proprii în dauna interesului naţional, adică pe spinarea proştilor de români care îi suportă şi nu îi scuipă în faţă ! De unde DEMNITATE şi ONOARE la acest individ care se bate cu cărămida în piept că el a fost şi este susţinătorul militarilor, când realitatea îl contrazice flagrant ? Top modelul Camerei Deputaţilor a fost surprinsă în flagrant de furt (80 = 170), iar individul fără ruşine şi cu o neobrăzare vecină cu nesimţirea, adică izmănarul despre care fac vorbire (scriere), după ce VOTEZĂ ÎMPOTRIVA ARMATEI ŞI A MILITARILOR (Legea salarizării uniformizatoare, Legea unei pensii unice de doi bani – legi comunistoide până în cele mai mici amănunte), vine şi declară cu seninătate că el are ONOARE. Votând aceste legi aniconstituţionale a votat pentru desfiinţarea categoriei de MILITAR, aşezând această categorie mai jos decât aceea de măturător de stradă ! Ptiu ! Stuchite-ar mâţele !
Îmi este mie ruşine de ruşinea lui ! Dacă a fost militar, nu-i bai. Pădure fără uscături nu există. Ăsta a fost (şi a rămas) o uscătură din toate punctele de vedere ! I-am zis izmănar, pentru că, atunci când a fost ofiţer activ, nu s-a ocupat decât de număratul izmenelor soldaţilor şi de servit la mesele şefilor în calitate de ospătar. Dar mulţi români se înşală când citesc prin mas media că ar fi „general”. Pupându-i în trei litere pe mai marii PUTERII din ultimii 20 de ani, a fost avansat (cică „onorific” – probabil că de acolo cică, ar avea onoare !) ! „în general” şi nu la gradul de general. Dacă ar fi să ridicăm o statuie OPORTUNISMULUI, pe soclu l-am înălţa pe SUPREMUL, JUCĂTORUL, (de poker), în spatele lui, pupându-l libidinos în cele trei litere, l-am pune pe izmănar ! Acolo îi va fi locul şi în ISTORIE !
Nesimţirea individului nu are margini ! Dă pe afară, fără dubii ! Ăsta chiar ne crede cretini (şi chiar suntem dacă îl credem) ! Auzi că el a zburat la Satu Mare cu avionul şi a folosit tehnica militară „pentru că am drept de control asupra unităţilor militare de pe teritoriul naţional”. Sigur că da, bă-i ăsta ! Ai drept de control, dar nu să-ţi aduci şi partidul după tine ! Te mai lauzi că ai strâns peste 25.000 de mâini ale cadrelor militare ! Eu parcă îmi aduc aminte că la mai multe adunări ale cadrelor militare în rezervă şi retragere ai cam fost huiduit ! Eu zic că dacă vei veni la Bistriţa să te fereşti ca dracul de tămâie să te întâlneşti cu pensionarii militari ! S-ar putea să nu te mai poţi şterge de câte flegme între ochi vei primi ! Asta aşa, „pentru onoarea ta”, da’ nu onoarea de familist (adică al familiei militare). Aşa că, băi trădătorule, fără onoare şi fără demnitate, alătură-te lui Pacepa ! Prin acţiunea ta ai contribuit nu la asigurarea liniştii în ţară, ci la semănarea urii şi discordiei, a dezbinării românilor ! Practic, trădând, alăturându-te găştii mafiote conducătoare, CONTRIBUIND DECISIV LA DESFIINŢAREA ARMATEI ROMÂNE, ATENTEZI, FĂRĂ PUTINŢĂ DE TĂGADĂ, LA SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI !
Să-ţi fie ruşine, bă izmănarule ! Mai devreme sau mai târziu vei plăti scump pentru trădarea ta !

DORIN FILIP

Reguli de conduita pentru participantii la manifestatiile organizate de catre SCMD

Stimate coleg,

Pe 25 0ctombrie 2010, intre orele 11.00-17.00, SCMD organizeaza­­­­­­­­­­­­­ actiuni sindicale prilejuite de ZIUA ARMATEI. Prezenta este obligatorie (se admit absentele numai  in caz de  forta majora).

Tinuta:

- civila , decenta. Se va purta vesta si sepcuta inscriptionate cu insemnele SCMD;

- nu se va purta tinuta militara, acest fapt contravenind Ordinului ministrului apararii nationale, privind ocaziile in care se poarta uniforma militara de catre cadrele militare in rezerva si in retragere (M- 146/24.10.2003) ;

-Se va  purta obligatoriu la gat legitimatia de membru SCMD (intr-un suport de plastic, prins cu un snur, nu cu clema, din motive de siguranta);

Luati-va masuri asiguratorii in caz de conditii meteo nefavorabile.

ALTE PRECIZARI:

-Nimeni nu va parasi dispozitivul decat la semnalul conducatorului actiunii;
-Pe timpul mitingului e bine de stiut si mai ales , de urmat:

             - uitati-va bine pe cine aveti langa voi ;
             - nu lasati persoane straine sa patrunda in grupul cu care sunteti;
             - uitati-va atent la cei care sunt imbracati mai gros, par mai ciudati sau mai “exuberanti”; 
             - nu va lasati provocati de oameni pe care nu ii cunoasteti ;

            - evitati situatiile conflictuale ;
            - nu provocati organele de ordine ;
            - nu purtati obiecte contondente sau care pot provoca rani; 
            - urmati-va conducatorii de grup;
            - nu va risipiti, nu va rupeti de grup; 
            - daca apar conflicte regrupati-va si stati calmi ; 
            - folositi telefoanele sau camerele video pentru a fotografia - filma tot ce pare mai ciudat sau deosebit, inclusiv participantii "echipati " mai deosebit;

     - fiti vigilenti, pentru orice neregula, sesizati personalul de ordine;

      - pentru a evita dezinformarile, toate informatiile, schimbarile de program survenite, referitor la activitatea mentionata si a altora ce vor urma, le veti obtine numai de pe site-ul filialei noastre.

         Nu se va da curs la: violenta, injurii, etichetari, provocari, aruncarea de obiecte, accesorii sau  insemne militare, (sepci, grade militare, etc).

         Ne  dezicem de orice persoana care se va manifesta in acest mod .

      Continutul acestui mesaj il veti aduce obligatoriu la cunostinta tuturor colegilor particianti la actiune!

      Verificati cu regularitate mesajele de pe telefon si e-mail si cititi site-ul filialei !

                                             

                                                        Presedintele Filialei …………        

Balada unui creier mic

(după George Topârceanu)

Peste ţara sărăcită,
Peste gloata amorţită,
A venit aşa, deodată,
Unul pornit pe Armată.

Cu figura lui zăludă,
Pe la B 1 asudă,
Ca atins de ciumăfaie,
Voind Ţara să-l audă,
Dă din mână, se agită,
Iar ministra cea bălaie
Îl priveşte,
Cătrănită,
De la dânsa,
Din odaie.

Şi cum latră, şi tot latră
Despre "pensii nesimţite",
Ca o gloată idolatră,
Gospodinele, gătite
Cu şorţuri portocalii,
Uită nu doar de friptură,
Uită chiar
Şi de copii
Şi-i sorb vorbele
Din gură.

Chiar pe Zeus îl încântă
Logoreea ăstui nan
Gata să se ia la trântă
Cu acei care nu-i cântă
Lui, în strune, de vreun an.

- Hă, hă, hă,
Măi, Boc, mă,
Nu credeam c-o să mai fii
Premier pân-la Crăciun,
Că puteam şi eu să pun
Prim ministru o ... Elenă,
Cum, de mult, ea ar fi vrut,
Nu c-aş fi avut vreo jenă
(De-asta n-am eu niciodată),
Însă umple lumea toată
Că n-am pus-o ce-a cerut.
Dar de-acuş,
Zise el cu glas dogit,
Cu un iz de păhăruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit,
Hă, hă, hă,
Măi, Boc, mă,
Că eşti mic şi obosit...

de colonel (r.) Ilie Bâtcă

Nu ii iertati!

o haită de borfaşi, mecanic colorată,  

supusă ritualic aceluiaşi consemn,

îndepărtată crud de mamă şi de tată,                                                                 

ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară

care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,

descreieratul care a semănat în Ţară

doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,

pe medici şi pe dascăli  i-aţi răstignit borând,

adunătură oarbă de venetici şi hoţi

fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...

aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,

artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,

justiţia aţi frânt-o  în   râvne   de maidan,

pe nimeni n-aţi cruţat de  jeg şi anatemă...

ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,

bătrânii tac şi plâng,  în rezumate seci,

guvernul ne dictează fatalele constrângeri,

e semn că este vremea cu haita ta să pleci...

pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,

pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,

ai pus guvernul  ţării elenei la picioare

şi  balele  oranj  în  cale i se-aştern...

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,

iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,

simţind  pe  os cuţitul, nimic nu ne mai doare

borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora

spre a vă aduna voi, haita,  tot mai strâns,

azi au sosit, istoric, secundele şi ora

să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...                

nu bogăţia haitei, nici  luxul sau huzurul,

nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,

ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul

jucat naţional făr` nicio remuşcare...

nu contrarelativa (!)  noastră sărăcie

ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,

ci starea ei impusă,                             de  gravă umilire,

pe care-au strecurat-o în fiecare casă...

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele

doar disperarea noastră o va putea opri,

să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,

stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...

nu îi iertaţi  nicicum, revolta socială,

 e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,

lăsaţi  blândeţii voastre dreptul la răscoală

şi răsplătiţi   borfaşii cu dreptul de-a pieri...

                         Costinel Petrache

                                                    Bucureşti, 14 octombrie 2010

 

Balada cârcotaşului spăşit

(după George Topârceanu)

Trec anii, trec lunile-n goană,
Se duc săptămânile-n zbor
Şi zilnic aud de-o cucoană
Luată de presă-n vizor.
Eu nu ştiu fotoliul spre care
Tânjeşte această duduie,
Ce demon o pune-n mişcare,
Când suie, şi suie, şi suie...

Degeaba-mi dau roată nămeţii
Prin părul rămas pe la tâmplă
Iar timpul îmi ară pomeţii,
Căci tot nu pricep ce se-ntâmplă.
Teleportat de-aş fi de pe Marte
Sau, poate, căzut de pe Lună,
Aş vrea adevărul, în parte
Măcar, să îl ştiu despre jună.
Las noaptea veioza să ardă
Şi-n albul tavan privesc fix:
"Duduia e, deci, cumulardă,
Când altele-n viaţă dau chix!
De Mama Natură, în plus,
O fi, la masardă, dotată
Această fătucă? Exclus!
Sau, poate, o fi, dar n-arată.
Cu-aşa un parcurs eclatant,
Mai rar se-ntâlneşte-o blondină,
De n-are un şef şi galant,
Şi gata, oricând, s-o susţină.
Când Şefu-a primit Cotrocenii
Plocon, plecând de pe Splai,
Avea în cohorta de... genii
Şi-o divă cu părul bălai.
Era în pericol turismul,
Adus de neghiobi pe chituci?
Pornit-a atunci altruismul
Să fiarbă în şef, cu bulbuci,
Şi-un gând i-a venit, ca o briză
(Doar are din astea o droaie),
Că bună-i să scoată din criză
Turismul doar juna bălaie."
Străpuns de privire-i tavanul,
Deasupra-mi, în micul iatac,
Dar gânduri îmi vin, cu toptanul,
Şi când mă retrag în cerdac:
"Urmare-a iubirii eterne
Ce-o poartă culorii oranj,
A fost în vreo şase guverne,
Dar ăsta nu-i mare deranj,
Pe mine mă arde la rânză
Şi dă peste buză paharul
Că, pentru o veştedă frunză,
A dat euroii cu carul.
Probabil că frunza-şi ia seva
Din mărul sub care Adam
Sedus se lăsase de Eva,
Strămoaşa acestei madam.
Aruncă duduia bănetul,
Precum, din nacelă, nisip,
Aşa-i când, la bază, bugetul
Nu are, monşer, un prinţip."

Mânat de această năloagă
De gânduri parşive, zic: "Hai!",
Aveam într-o carte, zăloagă,
Un ultim bilet de tramvai
Şi-am mers la un văr, la Romană,
Să scap de idei, orice-ar fi,
Dar totul a fost de pomană,
C-a fost, cu Săndel, şi mai şi.
Cu nervii era-n piuneze,
De-o vreme destulă, băiatul,
De când l-a împins să voteze
Cu ăştia de-acum necuratul,
Căci capu-mi făcu călindar
Cu tot ce-a făcut ministresa,
Ce post mai primi-va în dar
Şi cât de-nrăită e presa...
Probabil că sunt vreun efeb
Gândea, negreşit, atunci, vărul,
Dar nu m-am sfiit să-l întreb
Şi-n faţă să-i spun adevărul:
"În şcoală, a dat ea cu mopul,
Cu cratiţa, ochi, de sarmale,
Prin parcuri a mers, doar cu scopul
Să cumpere votul matale?
În dânsa avu aia mică
A şefului ei un model
Şi-n Ritzi, o altă amică,
Atunci când plecă la Bruxelles?
Maestră s-a dat în andrele,
Pe sticlă, la nu ştiu ce post?
Te rog doar atât, nea Săndele,
Să nu mă mai iei chiar de prost!
Mă ştii că-s cătană bătrână,
Dar sunt sictirit, că-n Ghenar,
Primi-voi, la Poştă, în mână,
Din pensie doar un pătrar,
Degeaba-i înalţi osanale,
Iar asta, bre vere, nu-i zvoană,
Căci banii, ai mei şi-ai matale,
Îi toacă această cucoană".

E, totuşi, băiat de ispravă
Acest verişor gradul doi,
C-a pus, lângă bere, pe-o tavă,
Vreo şase cârnaţi de Pleşcoi.
Mirosul dând iama-n papile
Şi-n tavă privind eu cu jind,
Uitai că, acum două zile,
Din ţară voiam s-o întind.
Bag seama c-a fost doar o toană
În capul meu sur de zevzec.
Să las cârnăciorii, cucoană,
Şi-aiurea, din ţară, să plec?

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

P.S.
Aş fi vrut să semnez această parodie cu "Văru lu Săndel", semnalând modesta mea contribuţie, ca şi până acum, prin sintagma "Pentru conformitate, colonel (r.) Ilie Bâtcă", dar m-am răzgândit. Sunt destui Săndei în ţara asta, iar veri de-ai lor şi mai mulţi care, la un moment dat, îşi pot aroga paternitatea asupra acestor versuri. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu parodia "Scrisoarea III" după Mihai Eminescu, pe care am întâlnit-o pe tot felul de bloguri, purtând tot felul de semnături, în special ale unor dudui care, conştiente fiind că nu le poate făta mintea nici măcar două versuri, şi-au arogat, totuşi, "maternitatea" asupra parodiei. Dacă le iei la bani mărunţi pe aceste fătuci (vorba lui Cristoiu), ai să constaţi că, în afară de "Căţeluş cu părul creţ", nu pot duce până la capăt o poezie. Şi asta, doar cu sprijinul mămicuţelor lor care nu le-au învăţat, încă de mici, că nu e bine să furi...
AUTORUL