Cine este Cosmin Gusa

Acest articol foarte interesant despre omul care judeca Armata la postul TV Realitatea in seara zilei de 27.01.2011 ca are salarii si pensii nesimtite  si ca nu mai sunt bani la buget  pentru ei a aparut in ziarul “Tricolorul” din  26.01.2011. Aceasta spune totul despre tupeul formidabil si lasitatea unor indivizi ca acesta. Si daca doriti sa vedeti vitejia  lui va rog sa va amintiti de fuga acestuia din fata unor demonstranti care voiau sa-l linseze tot pentru ca vorbea prostii.

               Aici sunt banii dumneavoastra stimati romani ! De aceea vor sa ne indeparteze ei de realitate si isi inghit limba in fiecare seara la posturile TV,incercand sa invrajbeasca armata cu profesorii,profesorii cu pensionarii,muncitorii cu intelectualii,etc ca cineva  sa  nu ii intrebe cum au acumulat ei averile uriase.Si acum nu mai sunt bani de pensii si salarii.Ca nu cumva sa ii intrebe cineva ce au facut cu averea acestei tari acumulata prin munca grea. Are tupeul acest obraznic sa spuna ca un ofiter are o pensie nesimtita  de 400 euro.Stie el prin ce chinuri au trecut  acestia?Cum poate judeca o asemenea jigodie niste oameni care au muncit onest peste 30 de ani, si care nu au nici vile nici masini de lux,iar din pensii si salarii abia pot trai decent.Sa se lupte sa urce si celelalte pensii si salarii la acest nivel,nu sa le taie la nivelul celor mai mici.Acest jegos imbogatit peste noapte ne crede pe toti fraieri? O sa vina vremea sa dea seama acestui popor de care isi bat joc.Are destule exempla in istorie.

                                  TRICOLORUL NR.2073 din 26.01.2011

Pe uşa vilei de la Cornu a lui Cosmin Guşă scrie "Live Fast", probabil fără nici o legătură cu scurta sa viaţă politică. Tot pe uşă e desenat şi un cap de mîţă. Vila cu trei niveluri posedă un teren de tenis cu nocturnă şi cîteva rînduri de pomi. Proprietatea lui Cosmin Guşă e cocoţată tocmai sus pe deal, de unde poate să aibă o panoramă cuprinzătoare a majorităţii proprietăţilor politice din zonă.

În faţă are un Jeep Grand Cherokee, o limuzină Lexus şi un Mercedes A Classe. Lîngă vilă, un bătrîn sortează o movilă de ceapă, iar pe terasă Cosmin Guşă citeşte în linişte. Întreaga proprietate este evaluată la peste 5.000.000 de euro. Bani de furat.

Toată presa îl scuipă în chelie pe lacheul lui Pazvante Chiorul
Cozmin Guşă, un şobolan dresat de Serviciile Secrete: KGB, CIA, MOSSAD, SRI (I)
Aparent este convingător. Are o voce puternică şi un timbru radiofonic. Dă impresia că ar şti multe dedesubturi şi, din spusele sale, reiese că ar fi fost marele maestru al combinaţiilor, pe oriunde a trecut; fie că e vorba de trustul magnatului Dan Voiculescu, de Partidul-Stat al lui Năstase şi Iliescu, ori chiar de "Revoluţia Portocalie", Guşă pretinde, direct sau indirect, că ar fi creierul din umbră sau chiar matca strategiilor, ideilor şi, în final, a succeselor respectivelor instituţii. În realitate, Guşă nu este decît un tupeist profitor, cu toate caracteristicile de rigoare - incult, cabotin şi mincinos. Peste toate astea, Guşă, care a încercat să arunce cu caracterizări de tip "păpuşă" sau "păpuşar" în toată lumea, este, el însuşi, o păpuşă în mîini deloc curate. Aşa susţin şi apropiaţii săi, aşa reiese şi din analiza carierei sale, precum şi a averii uriaşe pe care o posedă. Ziaristul mediocru Cozmin Guşă a deschis ochii în lumea Capitalei, fiind adus de la Cluj la Trustul "Intact" în urma negocierii unui contract de producţie între Vasile Stîngă - pe vremea aceea patron al celebrului circuit financiar "Eurobingo" - şi Antena 1. Respectivul circuit financiar a fost o afacere extrem de dubioasă, lăsată liberă pe piaţă de Serviciile Speciale Româneşti de la acea vreme şi care a adus sume exorbitante în buzunarele unora şi altora.
Desigur, Antena 1 a cîstigat bani cinstiţi, întrucît încasările au fost din producţie publicitară şi din alte activităti legale, de presă. Cozmin Guşă s-a mai remarcat în faţa patronului Dan Voiculescu, cunoscut pentru "ariciul" pe care îl are în buzunar, propunînd ca o măsură de rentabilizare a trustului scăderea salariilor angajaţilor. Acest fapt, pe lîngă tendinţa sa de a controla activitatea "Jurnalului Naţional" şi a multor emisiuni de la Antena 1, l-a făcut pe celebrul ziarist Marius Tucă să îi declare război deschis acestui parvenit. În unele cercuri, Dan Voiculescu afirmă că individul cu eczemă pe chelie îl fura şi făcea numai găinării. Guşă spune că a cîştigat bani frumoşi la Antena 1. Ce a făcut cu ei şi unde s-au dus aceşti bani nu se ştie, pentru că averea lui - constînd în imobile şi terenuri scumpe, precum şi acţiuni la diverse societăţi - începe să se oficializeze abia după intrarea în politică. Contrastul este mult prea evident: pînă la "penetrarea" în politică, Guşă era proprietarul unui teren şi al unei fîneţe în Comuna Cornu, cumpărate la preţuri modeste la acea dată; după 2001, începe un sir formidabil de investiţii imobiliare, care reies chiar din Declaraţia sa de Avere - două vile în Bucureşti, două apartamente tot în Capitală şi o casă de vacanţă în Comuna Cornu. Nu amintim decît în treacăt zvonurile care circulă despre proprietătile trecute pe numele familiei - părinţi, soţie ş.a. Dar, dacă Guşă are curajul pe care-l tot clamează, să facă bine şi să-şi roage rudele de gradul 1 şi 2 să-şi facă publice Declaraţiile de Avere. Noi facem prinsoare că tupeistul pe cale de răsuflare nu va avea curajul să răspundă acestei provocări. Luînd în ordine proprietăţile individului, constatăm că ele se află în zone de prim rang ale Bucureştilor - atitudine caracteristică arivistilor şi parveniţilor care au pretenţia că sînt figuri centrale ale vieţii Capitalei. Interesant este că una din case este închiriată, pe bani frumoşi, circa 3.000 de euro pe lună, firmei "OMV". Adică, exact firma care a privatizat "Petrom"-ul, afacere îndelung analizată şi atacată de Guşă&Co. De altfel, în mod suspect, atacurile PIN-ului la adresa "Petrom" au încetat la fel de brusc cum au şi început. Concluzia o pot trage cititorii.şi eventualii anchetatori.
O altă chestiune interesantă este averea mobilă a lui Guşă. Milioanele de dolari care compun astăzi bunurile mobile şi imobile ale liderului PIN sînt obţinute, conform propriilor declaraţii, din dividende. Avînd în vedere politica oricărei firme de a aloca o cotă extrem de mică veniturilor din dividende - majoritatea profitului fiind reinvestit - înseamnă că firmele la care este acţionar Guşă au obtinut anual beneficii de sute de milioane de euro! Credem că energicul domn Sebastian Bodu ar putea da o lovitură Mafiei economico-financiare legate de politică printr-o anchetă care să plece de la corelarea profiturilor declarate de către firmele la care sînt acţionari politicienii şi Declaraţiile de Avere ale acestora. Pentru că, domnule Bodu, cu flerul dvs. de copoi financiar, nu vi se pare suspect că un individ care nu acumulează nici un fel de avere ca director într-un mare trust să cumpere sau să construiască 5 vile şi apartamente după ce nu mai face afaceri, dar intră în politică? De asemenea, îl întrebăm pe dl. Adrian Năstase, fost preşedinte executiv al PSD - şi părinte politic al lui Cozmin Guşă -, cu cît îl plătea pe fostul său secretar general (al PSD), astfel încît acesta a putut să acumuleze cele 5 proprietăti imobiliare între 2001 şi 2005?! Dacă tot am adus vorba despre PSD, atunci să vorbim şi despre cea mai tenebroasă afacere a lui Cozmin Guşă: investiţia rusească de la Cîmpia Turzii. Liderul PIN s-a dus personal cu ruşii pentru a-i introduce la Cîmpia Turzii şi a făcut totul pentru ca aceştia să realizeze privatizarea. Rezultatul - un dezastru economic, faliment, somaj, spolierea Statului Român de încă un obiectiv industrial extrem de important. Sigur, nu discutăm acum dacă Guşă a avut vreun rol în evolutia post-privatizare a întreprinderii; problema pe care o ridicăm noi este în ce calitate a intervenit Guşă pentru privatizarea întreprinderii? La vremea aceea, el nu avea nici o funcţie administrativă, nu era nici parlamentar, nici membru al Executivului, nici nu reprezenta în vreun fel judeţul... Era, pur şi simplu, un influent ins politic (din partidul de guvernămînt!), care, după cum se vede, şi-a folosit din plin aceste canale politice în favoarea firmei ruseşti. Or, aşa ceva ar fi definit, de către procurorii din întreaga lume civilizată, trafic de influenţă. Oare DNA nu ar putea lua la verificat şi această implicare a politicului în privatizare? Încă o întrebare: de ce îi este teamă "curajosului" Cozmin Guşă să se ducă prin Cîmpia Turzii? Oare pentru că l-ar lua la omor locuitorii oraşului la a căror sărăcire a contribuit atît? Informaţiile de care dispunem ne permit să formulăm ipoteza că Afacerea Cîmpia Turzii a însemnat şi căderea lui Cozmin Guşă din PSD. Serviciile de Informaţii Externe, conduse la acea vreme de Ioan Talpeş, au demonstrat o conexiune între aşa-zişii investitori ruşi - susţinuţi de Guşă - şi forţe oculte din fosta Uniune Sovietică. Informaţiile au ajuns la conducerea statului (şi a partidului) şi s-a decis eliminarea acestui agent de influenţă din partid. De aici, rezultă şi "prietenia" pe care i-o poartă Cozmin Guşă fostului general, Ioan Talpeş. Faptul că acesta din urmă nu contraatacă cu datele pe care le are este foarte explicabil - fostul ofiter respectă jurămîntul de confidenţialitate. Conform informaţiilor, Cozmin Guşă îşi continuă afacerile cu aripa întunecată a suprastructurii fostei Uniuni Sovietice. Vizitele sale la Moscova, urmate de explicaţii bîlbîite şi incoerente, nu fac decît să confirme o anumită subordonare a acestui tînăr faţă de bătrîna şi odioasa structură ex-sovietică. O altă legătură, acuzată şi dezvăluită chiar de foştii săi colegi de partid, este aceea cu Virgil Măgureanu şi Iulian Vlad. În ceea ce-l priveste pe bătrînul general, din informaţiile noastre reiese că acesta refuză avansurile lui Guşă, fiind contrariat de insistenţa cu care îi promovează numele - precum şi aşa-zisele întîlniri în doi - la fiecare apariţie în public. În ceea ce-l priveşte pe Virgil Măgureanu, legătura lui cu KGB şi cu zona de influenţă ex-sovietică este bine cunoscută, fiind reclamată în mii de articole de politicienii şi presa care au făcut marea greşeală de a-l introduce pe Cozmin Guşă în Parlament. Fostul său coleg, deputatul avocat Aurelian Pavelescu, declara, exasperat de situaţia din PIN: "Cozmin Guşă trebuie să clarifice relaţia lui cu Iulian Vlad, pentru opinia publică, pentru cei care au rămas în PIN şi care au încredere în continuare în el. Trebuie să clarifice relaţiile lui cu Virgil Măgureanu! Trebuie să clarifice relaţiile lui cu Mircea Popa! Trebuie să clarifice de unde vin banii, şi pentru partid, şi pentru propria lui persoană. Cozmin Guşă este o persoană care nu are o meserie. Cozmin Guşă de meserie este fizician, a făcut Facultatea de Fizică. A intrat în presă într-un mod destul de ciudat. A spus că are 3 case şi 3 apartamente (un apartament şi o vilă ar fi pe numele familiei - nota red.). Averea lui de pe Declaraţie depăseste 1 milion de euro". În concluzie, Cozmin Guşă ar face bine ca, înainte de a scuipa în stînga şi în dreapta, să dea cîteva explicaţii cu privire la propria persoană. Care sînt legăturile cu Rusia, de unde şi cum a acumulat formidabila sa avere - inclusiv aceea a familiei? Desigur, cu abilitatea lui şerpească, va ocoli aceste întrebări; noi, însă, vom sta cu ochii pe el, pentru că, recunoaştem, am lăsat acest vierme să ajungă şobolan. Acum el încearcă să muşte patrioţii şi oamenii care încearcă să facă ceva în ţara aceasta. Gigi Becali avea dreptate - sîntem martori! Acest Guşă i-a fost prezentat de către Viorel Hrebenciuc; îl invităm pe preşedintele PNG să spună cîţi bani i-a cerut Guşă - şi de cîte ori - ca ajutor sau ca împrumut (?!), pe vremea cînd lucra în trustul lui Dan Voiculescu. Asta, ca o dovadă de cîţi bani dispunea Guşă înainte de a intra în politică...

 Trimiteti mai departe sa citeasca lumea cine este acest derbedeu.

MARTURISIRE ESENTIALA, PROFETICA, A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE SALE DUHOVNICESTI. Si despre o prima strategie diversionista de abatere a atentiei de la cuvantul marturisitor

Daca privelistea ce o ofera Biserica Serbiei este una de plans si jale, Biserica Greciei infatiseaza o pozitie de incredibila atitudine ortodoxa, in sensul plenar al cuvantului, luata fata de planurile si experimentele sociale aplicate tarii de aceiasi eurocrati si euro-masoni care, prin intermediul UE, FMI si Banca Mondiala, injuga tot mai multe state la o noua ordine mondiala in facere.

Problema este deosebit de importanta deoarece pozitia Bisericii Greciei poate deveni un exemplu de urmat pentru celelalte Biserici surori (in special a noastra, avand in vedere experimentul si mai dur aplicat tarii prin asa-zisa austeritate) si reprezinta o prima condamnare arhiereasca a acestor criminale masuri ce preconizeaza un adevarat genocid social. Miza este enorma: protejarea intereselor poporului, a statului national dar, mai cu seama, a importantei si rolului asumat de Biserica in acest proces de inrobire, decimare si abuz asupra popoarelor, in numele unei agende prin care se urmareste trecerea catre o noua stapanire totalitara. Adica: Biserica va tacea asupra acestor planuri, se va ralia lor, sau va protesta, fie si cu riscul prigoanei? Iata ca un prim raspuns vrednic este dat de Sinodul Greciei, care alege calea marturisirii.

Un exemplu menit sa intareasca pe episcopii din Biserica noastra care au luat deja pozitie fata de arhitectii noii dictaturi in formare, pe episcopii care, poate, pana acum nu ai indraznit sa isi spuna pe fata opozitia dar si sa avertizeze pe cei care, inglodati in interese si ambitii faraonice, sunt desprinsi de realitatea in care se zbate poporul si de repercusiunile pe care masurile de austeritate le vor avea, in curand, provocand “suferinte sociale” si tulburari.

Sa luam aminte, insa. Evident ca cei care conduc aceste planuri masive de dezagregare nationala si sociala se asteapta si la momente sau atitudini de rezistenta. Sa nu ne inchipuim ca nu au pregatite strategii de contracarare. Si deja, in cazul grecesc, se vede deja ca sunt puse la lucru manipulari prin care atentia sa fie deturnata de la esential, de la miza ce se afla in joc: faptul ca Biserica, in corpore, la nivel de ierarhie, marturiseste impotriva planurilor antihristice, este deja pus in penumbra de scandalul provocat in jurul declaratiilor IPS Serafim de Pireu. Avand in vedere ca, dupa cum a declarat chiar mitropolitul Serafim, pozitiile sale pe tema sionismului se cunosteau demult, fiind publice, nu are cum sa fie intamplator ca tocmai acum s-a creat un scandal in jurul lor, axat, cum altfel, in jurul acuzatiilor de anti-semitism (in conditiile in care Mitr. Serafim a condamnat – si recunoscut – explicit holocaustul…).

Care ar fi strategia: pe langa a pune in penumbra marturisirea Sinodului grecesc, o alta miza este de a compromite chiar mesajul in sine, care va fi infierat pentru ca ar fi conspirationist si ar ascunde prejudecati si atitudini anti-semite, de fapt (pe logica manipularii: iata ce fel de ierarhi stau in spatele declaratiei sinodale).

Ceea ce este dureros este ca ceata “marturisitorilor” si a otevistilor ortodocsi pun un umar deosebit la aceasta strategie, amplificand la maxim, la randu-le, scandalul din jurul declaratiilor lui IPS Serafim de Pireu, aducand in fata tot felul de teorii care chiar sunt conspirationiste si imposibil de dovedit (deci inutil de adus in discutie) citand tot felul de surse dovedit false (reamintin ca Protocoalele sunt o capcana inghitita de naivi si propagata de interesati) si aratand, pe scurt, nu doar ca nu pricep nimic din miza luptei in care s-a angajat Biserica Greciei dar chiar, constient sau nu, actionand in directia strategiilor de manipulare si de contracarare a marturisirii ortodoxe!

***

„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Apel disperat

Am onoarea sa ma prezint, sunt Lt.Col.rez.prof.dr.ing. Tabacu Constantin din Craiova.

Datorita faptului ca nu s-a dat curs rapoartelor si audientelor mele la toate esaloanele de a ramane in activitate, pentru ca am luat atitudine fata de faptele de coruptie, am fost obstructionat, marginalizat si indepartat din randul cadrelor active ale armatei.

Doream sa ajung general, dar pentru ca m-am opus si acestor disponibilizari fortate prin lichidarea unor mari unitati si unitati, cum a fost falimentat si distrus tot ce a fost bun in tara noastra, si eu am fost restucturat mai mult fortat din Armata in anul 2002 cu toate ca unitatea mea unde fusesem mutat nu s-a restructurat. La toate acestea s-a mai adaugat si atitudinea pe care am avut-o fata de coruptie, nepotism distrugere si instrainare de tehnica  militara pentru falimentare, fapt ce m-au determinat sa sesizez toate esaloanele de la unitate, marea unitate, comandament, minister, parlament, presedintie.

Pentru toate acestea mi-au fost diminuate si unele drepturi privind pensia pentru care a trebuit sa ma judec ani de zile si sa mi le obtin in instanta.

Nu sunt revolutionar cu toate ca in anul 1989-1990 am fost singurul ofiter trimis din Craiova cu tehnica auto in Bucuresti pentru aprovizionarea capitalei, am refuzat sa iau cu mine arma din dotare, asa cum am refuzat sa iau parte la masurile aberante privind constituirea unor grupe de interventie in unitate pentru minerii de la Cozia, pentru care am fost pedepsit, eu avand 2 cumnati mineri si ma trag din aceeasi zona.

Pentru toate acestea am fost pedepsit si pentru faptele bune cand doream sa semaforizez Aerodromul din Craiova pe cont propiu pentru a preintimpina accidentele, asa cum a fost si accidentul din 1997 ce s-a soldat cu16 morti si 2 raniti, colegi ai nosti. Atunci toti mi-au dat dreptate si au recunoscut ca daca nu eram obstructionat si duceam la indeplinire aceasta poate nu mai avea loc si acest eveniment tragic.

Nu doresc sa vorbesc foarte mult despre toate acestea pentru ca am luat atitudine fata de coruptie si ilegaliti, am fost judecat, neavansat si pedepsit si fortat sa plec din armata cu unele drepturi banesti privind pensia diminuata pe care a trebuit sa le obtin in instanta dupa ce m-am judecat ani de zile. 

            De la o pensie de 2800 RON             am ajuns acum cu recalcularea pensiilor la o valoare de 1502 RON, la o vechime de 35 de ani cu grupele de munca, in conditiile in care eu aveam o Decizie irevocabila obtinuta in instanta nr 2514, dosar nr 2446/CM a Curtii de Apel Craiova. De la iesirea la pensie eu am mai acumulat 6 ani vechime in munca ca profesor pentru care am trimis adeverinte alaturi de fisa de grupele de munca din armata, unde imi lipsesc intentionat unele perioade.

Arat ca pensia mea trebuia sa ramana aceeasi conform deciziei irevocabile, fiind lucru judecat si eventual putea sa mai creasca datorita anilor pe care i-am lucrat ulterior ca profesor, la care am trimis adeverinta si nu sa scada cum s-a procedat acum in cazul meu. De la iesirea la pensie am dat examen in fiecare an in invatamant pentru un post, fiind licentiat in mai multe domenii, avand si titlul de doctor, am lucrat o perioada ca profesor suplinitor, dupa care m-am titularizat la o concurenta de zeci de candidati pe un loc.

In anul 2009, desi eram titular si aveam un contract individual de munca, a trebuit sa plec din invatamant datorita legii 329/2009, o lege aberanta privind cumulul pensiei cu salariul, lege ce imi interzice dreptul la munca.

In prezent, la casa parinteasca din comuna Runcu judetul Gorj, de unde ma trag, atat mie cat si altor consateni ne este furata proprietatea de catre interlopi ajutati din spate de magistrati si politicienii care ne conduc.

Acum ma intreb si va intreb si pe dvs in ce tara traim si pentru ce traim, cat trebuie sa ii mai suportam pe cei care ne conduc si ne dau lectii de morala din cele mai inalte pozitii ale statului roman, ne infometeaza, ne dau afara din serviciu in timp ce ne cresc datoriile, ne sunt diminuate pensiile, ne este furata proprietatea, sa devenim slugi in propria tara, iar institutiile statului nu ne mai reprezinta, ne sunt crescute datoriile fara voia noastra prin imprumuturile ce le fac, mi se fura statutul de militar, practic ne este distrus prezentul si ni se ucide viitorul noua si copiilor noastru.

In speranta ca vom schimba aceasta conducere ce a devenit nociva societatii noastre, va rog sa contati si pe actiunile mele ce reprezinta un apel disperat ce doresc sa-l cunoasteti si sa-l mediatizati.

Data : 25.01.2011                                                           Cu respect,

                                                                                                      Lt.Col.rez.prof.dr.ing. Constantin Tabacu

Unde este adevarul ?

UNDE ESTE ADEVARUL ?


Cu riscul de a fi iarasi aratat cu degetul, cu riscul de a se spune din nou ca am ceva cu cineva anume , trebuie sa spun din nou lucrurilor pe nume si sa incerc sa lamuresc niste aspecte care raman tot incalcite . Daca onorabilii nostri conducatori din Comitetul Director continua sa ne pastreze in ceata, asta nu inseamna ca nu avemn dreptul sa stim adevarul .

1. In ceea ce priveste depunerea adeverintelor de salarii la DFC, au existat si exista inca punte de vedere divergente .
a).Domnul Dogaru si o parte din sindicalisti considera ca nu trebuie sa le depunem . Si in sprijinul optiunii vin cu argumentul ca odata ce am depus singuri cererea ,ne autocondamnam. Intr-un fel au dreptate, le vom da ocazia sa spuna ca ne-am cerut singuri recalcularea, asa cum spun acuma ca ne-am cerut singuri iesirea la pensie .Asta este 50% corect. Adica le dam ocazia sa faca aceasta afirmatie, dar asta nu ne ia dreptul (mai ales daca mentionam pe cerere ca o facem constransi, obligati , fortati, santajati de prevederile unei legi nedrepte si discriminatorii) de a -i da in judecata si nu ne micsoareaza sansele in instanta.
b). Domnul general Abraham seful (inca , cred) departamentului juridic, a afirmat ointr-o interventie tv la Realitatea ca indeamna sindicalistii, pensionarii militari, sa isi depuna adeverintele si a spus acest lucru DE TREI ORI in cadrul aceleiasi emisiuni. In urma negarii acestui lucru pe blogul SCMD, prin comunicatul postat de domnul Rinciog la indemnul domnului Dogaru comunicat vazut de toata suflarea , ca si prin dreptul la replica postat pe blogul Linia de Mira al domnului Petrescu, l-am contactat telefonic , personal pe domnul general Abraham , pentru a vedea daca am auzit eu bine sau e cazul sa merg la doctor. Spre linistirea mea de moment, se pare ca nu este cazul sa merg la doctor, ceea ce am auzit este asa cum am auzit, DOMNUL GENERAL ABRAHAM A SUSTINUT SI SUSTINE CA JURIST NECESITATEA DEPUNERII CERERILOR DE RECALCULARE, CU MENTIONAREA FAPTULUI CA SE DEPUN IMPOTRIVA VOINTEI, CA URMARE A UNEI OBLIGATII A TEXTULUI DE LEGE. Mai mult, domnul Abraham, nu cunostea nimic despre ceea ce aparuse pe blogul SCMD si a spus ca va contacta conducerea sindicaltului pentru lamuriri. Nu stiu ce lamuriri a primit, dar comunicatul respectiv a disparut a doua zi.

Ca o completare la ceea ce spunea domnul Abraham , am cerut niste lamuriri si unui alt Jurist Militar care stiam ca imi va da un raspuns sincer, DOMNUL Chirica Aurelian . Ceva mai tarziu, printr-un mail, a dat raspuns si la aceasta intrebare, raspuns pe care il postez aici :
“Eu in nume personal am indrumat pensionarii militari din Vrancea sa depuna adeverintele de venit impreuna cu cerere de recalculare tip sau cu o cerere in care sa arate ca nu sunt deacord cu recalcularea la Casa Sectoriala de Pensii din 3 motve :
1. Respectarea legii este conditia obligatorie initierii unei chemari serioase in justitie, deoarece presedintele va intreba, ati respectat procedura de recalculare, de unde stiti ca trebuie sa primiti o pensie mai mica? daca nu va spune calm, cauza ramane in pronuntare . Verdict Cerere nefondata...
2. Pensia recalculata in baza veniturilor obtinute, cu dificultatile respective, este mai mare decit pensia actuala calculata . De aici rezulta un plus financiar, bun in fiecare casa.
intrebarea mea este...diferenta o plateste cine a spus sa nu facem cerere de recalculare...?
3. Dupa parcurgerea formalitatilor si depunerea cererii la Casa de pensii Sectoriala , curge tremenul de recalculare de 45 de zile . In luna urmatoare acestei decizii se primeste pensia recalculata. de aici rezulta doua lucruri :
a) pierderea unor sume de 30-50% din pensie pentru perioada pana la darea deciziei si primirea noii pensii . Daca aceasta procedura dureaza 3luni cine suporta pierderile ? deoarece retroactiv nici instanta nu va da nici un ban.
b) termenul de chemare in justitie pentru obtinerea integrala a pensiei este compus din= termenul de obtinere a adeverintelor (30zile)+ termenul de dare a deciziei (45+5 zile)+
termenul de contestare (5-!0zile )+ termenul de solutionare a contestatiei (45zile) + 14 zile Chemarea in instana = aprox 150 zile = inca 3 luni pina la ajungerea in instanta. O intrziere nepermis de mare.
4. Ce se poate obtine de la viitoarele procese ale SCMD
a) anularea HG 735 /2010 care va produce efecte juridce de la data suspendarii lui pentru cei din tab pina la 07.01.2011. Atentie legea 119/2010 prevede ca procesul de recalculare dureaza 5 luni incepind de la publicarea HG-ului adica 29 iulie si deci expira la 29 dec 2010 adica pentru SCND a produs efecte juridice care erau obligatorii de respectat pina la 07.01.2010. Cei care au indemnat la nerespectarea lui cand el producea efecte juridice poarta intreaga raspundere. Iar MApN recalculeaza pensiile lnistit in baza L119/2010 pe care SCMD nu a atacat-o in instanta decit indirect.Efect la tinta 0 puncte
b) Initierea altor procese impune plati pentru avocatii care vor sustine drepturile noastre care sunt doi pentru fiecare judet. intrebare.... pe acestia cine ii plateste?
c) daca petentii au respectat legea au toate sansele sa cistige , daca nu, este problematic castigarea procesului chiar si la CEDO.
Din aceste motive sfatul meu este, ca cei care nu au facut cereri de recalculare sa le faca, cu meniunea ca nu sunt deacord cu recalcularea.
Cu deosebita consideratie
Asistat social militar in rezerva
Chirica A –Vrancea “

Si cu asta am incheiat acest aspect.
Ramane pentru mine neclar de ce comunicatul domnului Dogaru a incercat sa rastalmaceasca ceea ce a spus domnul Abraham, de ce domnul Dogaru nu tine cont de recomandarile juristului Abraham care este seful departamentului Juridic al SCMD, de ce nu expune acest punct de vedere pe blogul SCMD si de ce nu l-a anuntat pe domnul Abraham cu privire la ceea ce a afirmat, facandu-l practic de ras, negand declaratia acestuia si facandu-ne sa credem fie ca nu stie ce vorbeste, fie ca nu stim noi ce am auzit si vazut.
Oare o raspunde cineva ?

Al doilea aspect este cel al controlului financiar.
A trecut mai mult de o luna de la inceperea acestui control care se lungeste pana iesim din sistem pe cale naturala .
Din informatiile mele, pe data de 16 acest control trebuia sa se termine . De ce nu apar rezultatele . De ce nu se mai spune nimic , de ce comisia de control –formata din colegi de ai nostri , nu din exterior- nu isi depune raportul controlului ? De ce sunt tinuti oamenii in ceata ? Cui ajuta lungirea acestei stari de incertitudine si bezna ? Daca s-a terminat controlul, nimeni si nimic nu trebuie sa ingradeasca dreptul sindicalistilor de a afla care sunt rezultatele reale ale controlului . CE FACE COMISIA DE CONTROL? S-A LAUDAT CA VA FACE TOTUL PUBLIC. CAND ? PESTE CATE LUNI SAU ANI ? CAND SE VOR MUSAMALIZA SI UITA TOATE ? CAND SE VOR ACOPERI GAURILE ? CAND VOM UITA TOT ?

Al treila aspect
ACTIUNEA DE PE DATA DE 24 IANUARIE
Din nou domnul Dogaru alege date ale istoriei neamului si armatei . De ce ? Vrea sa isi bata joc de toate zilele nationale ? Vrea sa isi lege numele ca istoric de toate zilele istorice ale neamului ? Sau vrea sa fie sigur ca nici un alt sindicat nu ni se va alatura si in felul asta va fi singurul vizat de televiziuni ?

De ce sa ne batem joc si de Ziua Unirii ? Chiar nu avem nimic sfant? Nu putem face o demonstratie decat in 24 Ianuarie ? Cine ne oblige sa o facem pe data de 24 ? Ce este cu ambitiile astea ? Chiar nu avem nici un pic de respect fata de aceste zile ?

Cu cine s-a consultat pentru stabilirea acestei date ? Cu ce presedinti de filiale a discutat si in ce sedinta de Comitet Director s-a stabilit?

Ne aflam in fata unui om , care ca si Basescu si Boc, hotaraste soarta noastra fara sa il intereseze daca suntem de acord sau nu. Eu nu am fost chemat la nici o adunare generala sa fiu intrebat daca sunt de acord. Ce rost mai au adunarile sindicalistilor, daca deciziile importante se iau de o singura persoana ? Intram intr-o dictatura nu numai a tarii ci si a sindicatului care nu prevede nimic bun pentru militarii rezervisti. Acest mod de a conduce un sindicat este DICTATORIAL. Cine nu vede acest lucru isi merita conducatorii actuali, toti .

Nu putem merge mai departe in acest mod. Traim in minciuna, manipulare, dezinformare si lipsa de reactie.

Sa nu ne mire ca traim ce traim, prin lipsa noastra de reactie ne meritam soarta. Ne lasam condusi fara sa spunem nimic. ASTA E ARMATA DE REZERVA ?

Victoria KGB din Palatul Victoria

Agenţii KGB infiltraţi în structurile de putere ale României au mai dat o
lovitură sistemului securităţii naţionale. Cei mai năpăstuiţi şi greu loviţi de
recalcularea pensiilor militare de stat sunt foştii ofiţeri ai Unităţii Speciale
(DSS) UM 0110 Bucureşti, cunoscută ca "Departamentul anti - KGB"
În 1989 s-a încheiat un război. Un război în care Rusia Sovietică, într-o
alianţă secretă de conjunctură cu puterile occidentale, a învins, încă o dată,
România.
După cum este cunoscut, începând cu cel de-al şaselea deceniu al veacului
trecut, România, urmare a afirmarii hotarâte a independenşei faţă de hegemonia
Moscovei, a devenit, în planul operatiunilor KGB-ului, un stat inamic.
Pentru apărarea fiinţei naţionale a statului român, a cărei distrugere a devenit
un obiectiv primordial şi al puterii Sovietelor, proclamate de Lenin, la
începutul anilor '60 a fost constituită o structură specială de securitate,
pentru controlul şi neutralizarea operaţiunilor secrete antiromâneşti ale URSS
şi aliaţilor săi din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, unde România "făcea
figuraţie".
Crearea şi funcţionarea acestei unităţi a implicat şi un risc politic imens,
motiv pentru care structura centrală şi ramificaţiile ei teritoriale se aflau
"în regim de adâncă clandestinatate". Ca să nu fie descoperită de agentura
KGB-ului, personalul şi sediile aveau acoperiri solide şi permanent adaptate
climatului operaţional.
După 1978, în urma trădării adjunctului şefului spionajului, această structură a
fost "reconspirată" şi redenumită Unitatea Specială UM 0110 Bucureşti.
Pe data de 3 ianuarie 1990, doi dintre agenţii marcanţi ai KGB-ului, deveniţi
şefii absoluţi ai "noii puteri militare revoluţionare", au radiat UM 0110 din
Organigrama Departamentului Securităţii Statului, care a fost dezmembrat şi
împărţit provizoriu (dar distrus efectiv în ceea ce însemna infrastructura de
suport a operaţiunilor) între mai multe structuri speciale ale Ministerului
Apărării Naţionale.
După înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, UM 0110 nu a mai fost
reconstituită.
În condiţiile menţionate, arhivele şi documentele UM 0110 au urmat tot felul de
trasee şi destinaţii, ceea ce în prezent a determinat şi efectul colateral al
"negăsirii" statelor de salarii şi a celorlalte documente de personal , pe baza
cărora să fie identificate veniturile lunare ale foştilor ofiţeri, în vederea
recalculării pensiilor militare de stat.
Pe cale de consecinţă, veteranilor luptei împotriva serviciilor speciale ale
URSS şi ale celorlalte ţări socialiste, unele şi cu pretenţii şi acţiuni
revizioniste (Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, care nu scăpau prilejul de a ne
soma că le "datorăm pământ şi apă"), deşi le este recunoscută vechimea în muncă,
pe baza deciziilor iniţiale de înscriere în dreptul de pensie militară de stat,
li s-au emis adeverinţe de venituri false, din care rezultă că nu au realizat
venituri pe perioade de până la 20 de ani şi chiar mai mult.
Eroi anonimi din prima linie a apărării securităţii naţionale împotriva
duşmanului dintotdeauna al României, prin perversitatea cu care a fost
orchestrat jaful guvernamental, pe mâna kaghebistă, asupra pensiilor militare de
stat, desfiinţate, cu ură antinaţională şi ca instituţie a dreptului muncii, au
primit în această lună pensii din care li s-a furat, în numele legii şi al
statului de drept, până la 2/3.
Guvernul a fost avizat din timp că meseriile de spion şi contraspion nu se
găsesc în nomenclatoarele de profesii, că foştii ofiţeri acoperiţi nu se
regăsesc în actele şi documentele de serviciu cu numele din buletinele de
identitate şi din deciziile de pensii. Prim-ministrul şi ceilalţi membri ai
Guvernului au fost avizaţi, dar ştiau şi din filme, că agenţii secreţi aveau cel
puţin tot atâtea identităţi şi paşapoarte câte ţări tranzitau până ajungeau la
destinatie.
Cazul grav al foştilor ofiţeri care au activat în UM 0110 este repetabil şi
pentru pensionarii care au lucrat în alte unităţi cu regim special de
secretizare şi ale căror documente privind acoperirea personalului nu mai sunt
obiectiv disponibile.
Asemenea argumente, dar şi multe altele, de natură juridică şi de drept
comparat, nu au rezistat în faţa cârtiţelor kaghebiste care continuă marea
manipulare antinaţională a structurilor de putere ale statului.
Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura
victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în
idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească. Un
concept deranjant, deopotrivă, internaţionalismului communist, dar şi
globalizării fără frontiere, state, guverne şi monede nationale (doar ale
unora!).
gl.brg. (rez.) Aurel I. Rogojan